O Romanie fara memorie

M-am născut în România. Acesta este numele ţării care, prin faptul naşterii, a ajuns să fie a mea. La început, nu ştiam multe una despre cealaltă. În timp, am început s-o cunosc şi să-mi pun între paranteze apartenenţa la ea. Uneori, îi semăn, pentru că văd în ea chipul primelor cărţi, citite pe pervazul ferestrei. Alteori, îi livrez atâta furie, încât îmi vine să alerg în afara timpului. Într-o dimineaţă, îmi miroase a vişin şi un bătrân cu gesturi interbelice îşi mişcă colţul pălăriei când mă vede. În altă dimineaţă, într-un tren spre Iaşi, un alt bătrân face elogiul comunismului şi îşi rosteşte ura imensă- de unde, oare?- pentru toţi şi toate. Privirea îmi cade peste poteca spre Cibin şi îmi spun că nicăieri în lume nu găseşti atâta lumină şi atâtea rosturi de trăi. Îi văd cerşind la colţ de stradă, trunchiaţi în umanitatea lor şi mă simt vinovată, brutalizată de o realitate din care gândurile mele lipsesc.

Aş vrea să-mi pot rosti ţara. Ştiu multe despre România. Am învăţat, aşa mi s-a părut corect, de vreme ce suntem silite să trăim una în preajma celeilalte. Trei oameni- Drăghicescu, Ralea şi Cioaran- m-au avertizat că România este, pentru cei născuţi aici, o obsesie în cercul căreia trăieşti toată viaţa. Alţii, cum sunt Ierunca şi Schlattner, m-au întors spre cuvânt şi spre nostalgia unei ţări de care nu te desparţi nicioadată. Nu ştiu dacă o iubesc, nu-mi dau seama, nu-mi lasă acel timp de singurătate şi linişte în care iubirea să irumpă.Mă dor, însă, imens, oamenii din România. Le-aţi privit chipurile? Ridate, nepăsătoare, încremenite undeva, între avântul spre viaţă şi neputinţa ei.

Trăiesc zi de zi cu România. Eu am ajuns s-o cunosc, însă ea nu-mi ştie nici măcar numele.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to O Romanie fara memorie

  1. eu_simplu says:

    Am simtit Romania din crestele muntilor ce ating cerul pana pe nisipul plajei care atinge apa sarata a marii, am mirosit-o din azima facuta la testul din Teleorman pana la mireasma florilor de primavara amestecata cu izul pregnant de carburant. Am crescut in ograda de tarani romani si am evoluat intr-un Bucuresti care te transforma intr-un om cu chip incremenit, te face nepasator…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: