Timpul

Am, de cateva zile, un sentiment ciudat al timpului. Atunci cand el era decupat in orele de redactie, prin excelenta ale celorlalte lucruri in afara mea, si orele de „acasa”, puteam sa il masor, sa il rasfat sau sa ma iau la harta. Linia care impartea cele doua spatii – redactia si acasa (a se citi articulat) – reusea sa-mi dea un principiu organizator, insesizabil ca atare.

Acum imi simt timpul suspendat. Nu-l mai masor, nemaiavand masura. Nu ma mai iau la harta cu el, nu-mi mai prelungesc ziua in cea de 25-a ora. Nici macar nu imi mai port ceasul la mana.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: