Cum se iese din criza

nu economisind din bruma de intimitate si nebunii pe care ti le permiti. In cazul meu cartile, terasa cu nuc, lucrurile anapoda de care ma indragostesc, maiul la Balcic si Jardin-ul apres mousson. Sunt multe, putine, excentrice ori, din contra, banale ca toate lucrurile pe care le credem unice si doar ale noastre pana ne aducem impreuna iluziile?

Putin conteaza. Toata alergatura din planul secund e pentru a le face posibile. Si, tot in cazul meu, dar sunt convinsa ca exista un echivalent in viata fiecaruia, pentru ca Aletheiei sa ii fie bine si mai ales frumos. Daca am vrut in cei sapte ani ai ei sa ii ascund ceva, atunci acesta a fost uratul. Uratul din vorbe, sentimente, oameni, preajma. Exact in aceasta ordine.

Sa revenim. Deci nu economisind. Nu va asteptati la un indemn de a redescoperi „lucrurile importante” ale vietii, cum ar fi cerul instelat, prieteniile inocente, cartile/filmele vechi si bune, cunoasterea de sine, credinta, ca si cum criza le-ar da existenta si temei. Daca nu le aveati de dinainte, recuperarea lor in criza este o himera. Pentru ca niciodata cerul, prietenia, arta, credinta si jonglarea propriilor limite nu pot functiona ca surogate.

Si atunci cum? Pentru ca toata aceasta isterie a crizei este reala. Exista, bineinteles, drumul comod al celor pe care ii vedeti in jur,al descurcaretilor. Nu toti au insa talentul, pentru ca este un talent, s-o recunoastem, de a merge pe sarma ori de a jongla cu mingi, umflate sau ba. De regula, si aceasta categorie a nedescurcaretilor se subdivide: cei slabi si nu de fire, ci profesional si cei pentru care procesul de constiinta este un obicei. Si un blam. Pentru cei slabi nu cred sa am solutie. Daca vor „sa se ajunga” (a se citi parvina, dar nu imi place sensul lui confiscat de tipare literare), nici nu vor putea vreodata sa devina mai buni. Nu in ordinea asta rasturnata, chiar daca s-a mai intamplat.

Cei care se duc insa in instanta constiintei cu propriile intentii decelate pana la nervuri au oricand la dispozitie solutia. Care este, in esenta, una a sfidarii si a constructiei in amonte. S-ar putea doar ca zambetul sa vina mai greu, la fel si usurinta de a interactiona social. N-am spus ca este usor.

M-am uitat cu atentie in jurul meu. In tramvai, in cafenele si aiurea. Acrobatul-jongleur da tonul aproape in orice domeniu. Si odata cu criza s-a perfectionat: manuieste diletantismele cu vocatia desavarsirii, mastile sunt impecabile, la fel si auto-justificarile. S-a produs o profesionalizare a imposturii.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

3 Responses to Cum se iese din criza

  1. Stefan says:

    Pentru ca citeam romane, de obicei romane fluviu, in sesiune, pentru ca am avut o colega de facultate cu pullover enorm, imens si de culoare verde, pentru ca ne petreceam „ferestrele” din timpul facultatii citind si comentand Brentano impreuna cu oameni dragi care nu mai sunt printre, ci doar intru noi cand atingem paginile „Jocului cu margelele de sticla”, pentru ca fumez pipa si beau ceai negru, pentru ca am identificat cine este daseinpaul (caci ne-am recunoaste oriunde se cumpara lapte pentru pisoi), pentru ca nu imi plac jurnalele (dar stiu cine a fost Sanduc pentru Jeni Acterian!), dar cred ca ma voi descurca pe bogul tau, atunci ai putintica rabdare ma chere, sa ma dumiresc cum fac sa nu mai fiu anonim… De-ndata ce dibui asta, trec si la comentarii cu miez!

  2. Stefan says:

    Titlul m-a derutat si mi-a ridicat semne de intrebare: Magda… economist?! O tanara mama mi se destainuia aseara ca este ingrozita de copiii de gradinita, colegi ai fetitei sale. Imi spunea ca li se ofera modele mercantile. Nimic nou, daca nu ti seama de sintaxa si geografia discutiei. Criza financiara?! Criza de valori?! Expediente facile. Ma magai cu gandul ca poti experimenta si crize fara obiect, caderi din Rai pentru care expedientele sunt inutile – daca sunt la indemana! Pierzandu-si obiectul, criza isi pierde si justificarea si devine un mod de a fi pe drum, fara a fi insa harnic. Un jongleur nu poate intra in criza, caci e musai sa fie laborios. Abia in criza insa uiti cu adevarat de „lucrurile importante ale vietii” – de obicei scrise cu litera mare, diafana! – si plutesti fara reper si, mai ales, fara modele. Si abia atunci cand „vine criza” iti dai seama ca, de fapt, ai purtat-o mereu cu tine…

  3. kairost says:

    Pentru ca mai am pulloverul verde, imens, cu mansetele ajungand pana la varfurile degetelor, dar mai ales pentru ca am recitit de curand despre Vicus Lusorum si al sau joc cu margele de sticla, desi adevaratul motiv este cel dat de nostalgia acelor ani in care cafeaua era bauta printre lecturi povestite, confidente amestecate si ravne intelectuale, am toata rabdarea de a astepta comentariul unui prieten care a mers pe urmele lui Knulp.

    Perfect de acord ca resorturile crizei, de orice fel ar fi ea, se afla inscrise in noi insine, nu genetic, ci in urma vietii pe care am dus-o, a prioritatilor in jurul caroara ne-am oranduit lumea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: