Dupa chipul si asemanarea

Nu am mai scris de ceva vreme. Vreme in care am devenit o insula care respira pe cont propriu. Imi port hainele cu dor, linia din palma stanga s-a curbat spre interior, pe covor am cuburi de hartie colorata, din care Aletheia ne construieste o mare cu dealuri. Pentru ea, totul e posibil. Pentru ca e ideal. Sau poate gandesc prea departe de Micul Print: posibilul isi cheama idealul. Cert este ca stiu din ce in ce mai putine despre ei. Ma rotesc pe strazi, ii am in privire, dar nu ii mai stiu. Gabe und Aufgabe. Chipul este ceea ce ni s-a dat, Asemanarea este ceea ce ii dam inapoi ca dar, daca suntem norocosi. Sau pur si simplu daca ni se intampla ca, in viata asta a noastra, sa putem fi curati. Nu buni, nu frumosi, ci doar curati. Poate ca despre asta imi vorbea badia pe care il cunoasteti deja, atunci cand cand isi spala pe prispa batistele.

Asa ca imi port hainele care imi seamana, ma alint in bratele copilului care doar mi se aseamana si asta e cea mai curata clipa pe care o traiesc.

Am devenit o insula care isi cauta marea si pe care Aletheia, cine stie, va planta un baobab.

Chiar de nu sunt pe harta de pe raft, voi gasiti drumul catre mine. Am prieteni.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

3 Responses to Dupa chipul si asemanarea

  1. ionela says:

    Io ma alatur. Sunt insula, sa facem un arhipelag. Cu vreme buna si Soare mult.

  2. Stef says:

    Gabe und Aufgabe… Fiecare „Gabe” este, apud Mauss, si „Gift” – ales special pentru indecidabilul camp semantic deschis. Crezi ca generatia noastra si-a construit insularitatea pe piatra hermeneuticii realului? Este asta, pe de alta parte, o caracteristica a generatiei noastre, sau un bun comun al fiecarei generatii? Ma gandesc la scarboasa inscenare recenta cu articolul lui Noica (ce persista persiflant pe editia on-line) – ce umor teribil in textul sau, ce schema a perceptiei, ce constructie a analizei! Scris pentru comunistul anului ’65, receptarea apeleaza structuri mentale interbelice. A citi, a reciti, a interpreta – este asta o forma de insularizare heuristica?

  3. Uana says:

    Ai un prieten mic pe-aici pe undeva, caruia i-ai promis ca vii sa il vezi 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: