Boema

Odinioara nume de carciuma ieseana, pentru temerarii care isi fumau pipa in gangul prafuit al repetentilor, Boema numeste acum o miscare de rezistenta. Heteroclita, cand salbatica, cand imbufnata, o gasesti la masa (cea din colt, daca se poate) oricarei cafenele/ bodegi.

Niciunuia dintre cei din grup nu ii este clar in ce registru si-au dat cu totii intalnire. Sau care este momentul 0 al relatiei care dureaza de ceva vreme, fara a se fi consumat: relatia, ei insisi sau acel ceva chimic care irumpe intr-o relatie, cu trasaturile bifurcate ale partenerilor, la inceput domoale si curioase, schimonosite spre final, cu exceptia acelor povesti de viata care, fara a fi intelepte, ajung in cele din urma romane cavaleresti.

Trei dintre ei au fost jurnalisti. Unul mai are cateva luni din vechea profesie si un bilet de avion tinut in paginile cartii pe care a uitat-o in rucsacul de zi cu zi, desi are cel putin o luna (31 de zile, pentru precizie) de cand se urca in tramvai fara a sti daca este bine sau nu. Este, inca, medic.


Celalalt, ultimul sosit in Boema, nu a fost nimic inainte de a semna adeziunea in grup, daca ne referim la fisa sociala. Altminteri, un excelent generalist, cunoscut anticarilor, discret fumator de narghilea.

Se cunosc de dinainte, dar nu puteai spune ca sunt buni prieteni. Daca il intrebi pe B. cum ii place lui I. cafeaua, dulce sau amara, la ibric sau la filtru, nu stie. In ceea ce-l priveste pe I., el nu are niciun dubiu ca B. bea cafeaua rece, fara zahar, fiarta la ibric cu o seara inainte. Asta nu inseamna ca intre I. si B. exista o relatie disproportionata ori, cine stie, o afectiune neimpartasita. Nu, toata lumea a vazut macar o data ceasca cu tortita scrijelita, in care B. isi toarna, seara, cafeaua de dimineata.

S-au intalnit cumva din intamplare, desi au fost cu totii chemati telefonic de O., cu pretextul unei sarbatoriri onomastice. O. este poate singura din grup care a gustat ceva boemie in trecut: nopti reci in Vama, poeme scrise pe caietele din sertar, patru facultati incepute si, dupa multiple irosiri, certitudini si plecari, o diploma de la cea de-a cincea.

Au intre 27 si 35 de ani. Stiu sa povesteasca, in dozaj potrivit – nu mult despre sine, nu mult si nu altfel decat pilduitor despre altii (terti) -, iar de la o vreme au inceput sa schimbe carti.

Pana aseara, Boema era singurul lucru pe care il aveau in comun, ca un spatiu in afara timpului fiecaruia, dar, ce este mai important, inauntrul si opunandu-se lumii de afara. Nu stiu cine a spus primul, nu cred sa fie O., dar apoi totul s-a schimbat: „Nu mai pot trai aici. Emigrez, imi caut job in afara”.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to Boema

  1. Adrian says:

    Super tare ca intotdeauna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: