Cantarul

Buna seara. Numele meu este Magda,am implinit 30 de ani si locuiesc in Bucuresti. Dimineata beau cafea fara zahar, la ibric; mai beau doua cafele peste zi, de asta-data la expressor, dar tot fara zahar. In toate diminetile merg cu autobuzul sau tramvaiul, iar ultima statie o parcurg pe jos, indiferent de destinatie. Rareori cea din urma spune ceva despre mine. Intocmai de aceea merg pe jos, pentru a ma recompune prin drum. Fara exercitiu, la o distanta considerabila de final, pe primul drum astfel parcurs am recunoscut iluzii vechi de cand eu si lumea.

Cum respir cu spaima timpului cu care am inceput de ceva vreme o relatie nicidecum idilica si poate prin asta de-a dreptul casnica, ajung enervant de devreme la orice intalnire. Asa ca diversific drumul. Sau il ratacesc. Mi se pare mie, lipsita fiind de altfel de orice intuitie a spatiului, ca o straduta laterala m-ar scoate la aceeasi destinatie. Niciodata nu s-a intamplat asta fara cautare. Dar nici nu am intarziat vreodata.

Dupa cea de-a treia cafea, fara zahar, ma intorc spre casa. In toate serile merg cu autobuzul sau tramvaiul, fara exceptie. Cumpar vin daca afara e toamna si scortisoara daca gasesc. O data pe saptamana, cumpar cafea. Zahar nu cumpar. Incep doua sau trei carti in acelasi timp, pe care, bineinteles, le combin in formule nenumarate, pentru ca nu citesc in mod egal din fiecare. Si apoi, 40 de pagini de Hesse ocupa alt timp si alt ragaz decat 40 de pagini de Dialog.

Serile de luni, marti, miercuri si joi fac bastonase, litera g mic de mana, ecuatii cu o necunoscuta sau compunere despre toamna. Vineri seara ascult muzica sau imi doresc sa fi ascultat. Din cand in cand ma amestec printre oameni. Cu unii vorbesc mult, ii stiu prea-bine si am rabdare. Inainte eram rabdatoare si cu ceilalti, acum nu mai cred ca frumosul dospeste. Si aici ar fi ceva de spus: frumosul, si nu binele este cel care ma pune pe drum.

Nu fac lucruri marete. Dosarul meu trebuie sa fie de mirare pentru cei obisnuiti sa cantareasca vieti. In general, cei care se aseaza la coada in spatele tau, sorbindu-ti cu voluptate conversatia pe care o porti la telefon. Cu asta nu m-am impacat niciodata: delegarea vietii.

Nu stiu de ce ma asez sa scriu. E ca si cum ar trebui sa mai iau o data autobuzul sau tramvaiul, fara sa cobor cu o statie inainte de destinatie.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: