Declaratie de candidatura – Baconschi are primul vot, de la Andrei Plesu

Avem un prim candidat pentru Cotroceni – Teodor Baconschi. La prima vedere, pare a fi mult prea devreme, poate chiar nepotrivit contextului social-politic. Nimic mai eronat, as spune – contextul este cu atat mai potrivit, cu cat agenda publica a fost in mod constant manipulata de diverse si de foarte multe ori potrivnice agende mediatice. Nu este vorba despre faptul ca problemele din cotidianul cetateanului, de unde pretinde a se trage agenda media, nu fac parte din agenda publica. Ele sunt majore, definitorii pentru santatea si functionalitatea statului si intocmai pentru ca lucrurile stau asa si nu altfel, necesita un principiu care sa le puna in ordine si sa le formuleze in termenii interesului general. Un anunt a carui gravitate echivaleaza cu asumarea, suficient de discret incat sa angajeze fara a promite, este cat se poate de potrivit.

Anuntul voalat facut de ministrul de Externe Teodor Baconschi poate parea pripit, pe uindeva chiar romantic. Intuitia imi spune ca nu este chiar asa. Din postura pe o are acum si din perspectiva partidului din care face parte, domnul Baconschi nu avea cum, in mod natural, sa isi construiasca un profil de candidat. Avea nevoie de o iesire publica, in context politic si totusi fara continut exclusiv politic, suficient de puternica pentru a crea premisele, dar indeajuns de discreta pentru a nu starni aversiuni. O iesire bine dozata, in acord cu parcursul politic de pana acum, caruia sa i se adauge indrazneala de a lasa o carte de vizita.

Declaratia de candidatura nu i-a apartinut ministrului de Externe, ci lui Andrei Plesu, cel care a introdus noul volum al lui Teodor Baconschi, lansat asta-seara la libraria Sadoveanu din Bucuresti: „Ii doresc succes, chiar daca nu i-l pot garanta. Noi avem o tara grea, o patrie grea, in care succesul se obtine greu”, a spus Andrei Plesu, inainte de a aminti, in numele prieteniei care i-a legat pe amandoi de Horia Bernea, ca Baconschi are „si votul meu, si pe cel al lui Horia Bernea”.

Tind sa cred ca tactica lui Teodor Baconschi nu este una hazardata si nici lipsita de onestitate, ceea ce reprezinta un incontestabil castig. Este constient ca pe drumul Cotrocenilor nu poate porni fara ca trecatorii sa-l recunoasca. Tributul imaginii il plateste orisicine, chiar si cel care stie bine a face diferenta intre idol si icoana.


„Pana la urma astept la nesfarsit ceea ce ar trebui sa fac eu insumi?”, a aruncat Baconschi manusa, cu finetea retorica a celui care nu mai are nevoie de citate: „Acesta este sensul angajamentului meu; nu este un raport de etapa, dar sunt convins ca acest angajament are un sens”. Deocamdata, la poalele dealului Cotrocenilor, Teodor Baconschi a preferat sa se arate neinsotit. A fost o lansare de carte, fara prezente politice grele, in ironia atat de rafinata a lui Andrei Plesu, inaintea de premiera cinematografica a Autobiografiei lui Ceausescu.

Ducem lipsa cronica de sobrietate pe scena politica, adica de „curatenie a prezentei, lipsa de ostentatie, respect pentru oamenii cu care intram in dialog”. „Politicienii nostri sunt sugubeti, se distreaza ca pe stadion, atmosfera are o inexplicabila veselie”, ne lipseste „simtul transcendentei”, cel care ne bate usor pe umar ori de cate ori ne luam prea tare in serios, este tabloul conturat de Andrei Plesu.

Este momentul de a nu mai opune cezarul cerului si nici cerul cezarului, de a nu ne sustrage nici metafizicii si nici speculativului, de a considera limba romana problema de stat, in masura in care cuvintele au forta de a desfigura, adica de a ne lasa, in sensul cel mai direct, fara chip. Un portret de politician care nu crede despre sine insusi ca este singur intr-un razboi care il defineste si nici pastorul celor multi. Nu imi este clar ce cred colegii de partid despre Teodor Baconschi, dar am indoieli ca il vor accepta cu usurinta si ca nu isi vor dori drept candidat la Cotroceni un lider confirmat politic.

Ceea ce s-a intamplat in aceasta seara, insa, grimasa sincera la auzul intrebarii librarului „aveti cu ce scri?”, modelul francez al declaratiei de candidatura, care survine cu mult inaintea candidaturii oficiale, mi-a dat un sentiment al normalitatii lipsite de efuziune, ganduri revolutionare, patriotisme in lipsa patriei ori tanguire colectiva. De aceea cred ca gestul lui Baconschi nu vine prea devreme – cultura normalitatii si obisnuinta de a ne recunoaste unul in celalalt sunt greu de decantat in zgomotul de fond permanent, care, vorba lui Andrei Plesu, are vocea „doamnei Grecu, despre care ai convingerea ca are o tigaie ascunsa sub pupitru”, adresandu-se „nationalistului fudul, plin de lacrimi, mancator de sarmale care, la un chef bun, simte ca patria creste in el vertiginos”.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: