Cea mai parsiva dictatura – Adrian Paunescu si uzurparea spatiului alternativ

„Tine de generatia noastra, de aceea nu ai cum sa intelegi!” – Adrian Paunescu, ca bun colectiv al unei anumite generatii, conturate exclusiv pe atributul datului istoric. Adevarul este ca nu intelegeam, zilele trecute, halucinanta mobilizare in plangerea Poetului, cand literatura iti pune la dispozitie comparatii din care si rau-voitor fiind nu ai cum sa nu dobandesti asa, macar un simt al masurii.

Dezvatati fiind sa se defineasca prin propriile acte ori chiar idealuri, foarte multi dintre cei care si-au trait partea consistenta a vietii in comunism au capatat, la propriu, trasaturi ideologice. Genialitatea si inventivitatea neamului romanesc, superioritatea popularului ca opus cultului, prin care faci fata istoriei potrivnice, ritul care nu are nevoie de canon, toate acestea sunt ale lor. Adrian Paunescu insusi era al lor – poetul pe care fiecare il recunostea, pentru ca il stiau cu totii, fara diferente si rutine personale. In aceasta logica a identificarii colective care nu suporta disidenta, Paunescu a devenit „poetul”.

Aveam de-a face cu o tehnica inspaimantatoare, poate una dintre cele mai perfide pe care le-a pus in scena totalitarismul romanesc. A controla cotidianul, prieteniile, salutul de dimineata, foamea, scrisorile si scoala copiilor se produce, in ultima instanta, pe cale militareasca, prin teroare si coercitie. Este halucinant, necesita un aparat de stat enorm, dar procesul se defineste prin tehnicitatea lui. Un astfel de sistem totalitar, bazat pe forta si repercusiune, este repetabil. Dar imaginati-va ce inseamna sa ajungi la uzurparea intimului, a acelui lucru care nu se insinueaza in cotidian, nu face parte din prietenii, nu are de-a face cu foamea ori frica de durere. Cand dictatura reuseste sa intuiasca spatiul alternativ si sa produca ea insasi resorturile acestuia, cand supapa este indusa prin acelasi mecanism al ororii totalitare, individul el insusi devine un produs. Ori exact asta a insemnat Cenaclul Flacara – o inchisoare mai mica, cu ferestre ce dadeau afara, in care libertatea era difuz indusa.


Concentric, acest cerc al cenaclului, in care se purtau blugi ca expresie a maximei autonomii, era inchis el insusi in cercul marii inchisori. Un sistem panoptic care se auto-cenzureaza, in care gardianul este ubicuu, astfel incat niciodata nu-i ghicesti turnul din care te cuprinde.

Cultura oficiala a devenit atat de parsiva incat era capabila sa nasca propria contra-cultura. Toata neindurarea cotidiana, respiratiile in afara tovarasului si tovarasiilor erau canalizate inspre cenaclul Flacara, unde nu mai conta ca ascultai poezii in care tara iti era servita pe tipar ideologic si in care dragostea era cantata pe aceleasi note. Pe acelasi model au fost mixate manastirile, prin desfiintarea focarelor mistice, a lacaselor izolate in munti, unde spatiul alternativ era atat de indepartat de partidul-stat incat devenea periculos. Si nu pentru ca acei calugari ar fi putut sa rastoarne ordinea politica, ci pentru ca erau dovada vie a faptului ca puteai trai cu totul in afara modelului uman indus.

Totalitarismul de acest fel, care isi naste monstruos propria contradictie, este irepetabil. Parghiile lui nu au disparut, mocnesc in cei care s-au crezut liberi in comunism si care au descoperit ca ignoranta este reteta potrivita unei vieti definite colectiv. Nu cred ca am descoperit toti gardienii care ne supravegheaza cercurile si, mult mai dramatic, cred ca multi dintre noi ar alege, inca, virtutea oficiala.

Paunescu catre Ceausescu

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to Cea mai parsiva dictatura – Adrian Paunescu si uzurparea spatiului alternativ

  1. Franck says:

    Da, chiar ma gandeam ce ii face pe cei ce il plang care pe un „mare poet” si amintesc cu nostalgie de Cenaclul Flacara sa se comporte astfel. I-au iertat simbioza cu ceausismul pentru ca cei mai multi s-au complacut in compromisuri cu ceausismul. Cand cineva traieste intr-o inchisoare si este lasat din cand in cand sa iasa in curtea puscariei se autosugestioneaza ca „gusta” din libertate. Mitul pesterii transpus in Romania ceausista, cu Cenaclul Flacara pe post de gura a pesterii, din care se putea zari, din cand in cand, cerul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: