„Sa traiti, Maria Voastra!” – unde ramane un rest?

„Stimate tovarase Nicolae Ceausescu,

Trist si singur si umilit, cum sunt, dat la o parte de forte obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea ‘Spiritului Ceausescu’ în viata publica româneasca, pierzându-mi aproape orice speranta ca acolo, sus, unde sunteti, glasul meu se va auzi, datorita norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învaluit, uitând probabil în tristetea mea sinucigasa chiar si stiinta de-a ma mai eventual bucura, am avut, totusi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastra de la Sedinta Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem sa cred ca adevarul va ajunge greu la dumneavoastra si boceam cu capu-n perna, câteodata, pierderea acestei sanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist si viciat, de dezinformare criminala, care e aproape fatal sa apara într-o lume care nu-si mai conserva dialectica si opozitia.

Vreau sa va spun, tovarase Nicolae Ceausescu, clar si din tot sufletul meu, ca, si daca în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastra as face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar daca as sti ca alte partide m-ar plati, iar partidul acesta mi-ar mai da o data vot de blam cu avertisment.

Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevarat care nu poate sa nu observe ca în problemele fundamentale ale României aveti o scânteie divina si va calauzeste un geniu launtric.

Vineri, 7 februarie, am cautat un ziar cu cuvântarea dumneavoastra în toata Capitala, îmi spusese tata de cu noapte ca v-a auzit la televizor si ca ati vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani si ma roaga sa va transmit ca, daca e nevoie de dânsul pentru apararea României si a fiintei dumneavoastra, la care tine ca la adevaratul eliberator al tarii, va sta la dispozitie cu viata lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puscariile, nedreptatile, dar în care nu si-a permis niciodata sa-si tradeze credinta în ceea ce a iubit si iubeste.


Si-ntr-un târziu am gasit un ziar, si parca nu-mi venea sa-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodata de marea dumneavoastra iubire pentru adevar, dar am stiut ca multi si-au construit carierele mintindu-va.

Dar când am vazut ca sunteti înca atât de tânar, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist si de necrutator cu adevaratii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le traieste minunatul popor, zbuciumatul popor, din al carui geniu sunteti nutrit, am înteles nici pentru mine, nici pentru ceilalti oameni, care au fost îndepartati sistematic si programatic de dumneavoastra, nimic esential nu e pierdut.

Ca am pierdut functii, ca am fost terfelit, ca mi s-au oprit cartile si mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, ca nu mi se mai îngaduie sa public si ca sunt practic interzis în tara mea nu înseamna nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire ca Tovarasul nostru, ca Omul nostru, în care ne-am investit sperantele si tineretea, stie adevarul despre tara si nu-i lasa pe mincinosi, pe duri, pe incompetenti sa triumfe.

La multe rele v-au îndemnat ei si unele, din pacate, s-au si comis, dar exista o compensatie istorica, exista o revansa a adevarului si sunteti autorul unui gest pe care ma vad obligat sa-l numesc istoric, desi cuvântul ‘istoric’ e cam obosit de prea multa întrebuintare, si când trebuie, si când nu trebuie.

Iubite tovarase Nicolae Ceausescu, profetice cuvinte ati rostit si bine ati facut ca le-ati lasat sa apara, sa fie cunoscute de acest popor care va iubeste, în ciuda faptului ca îl fugaresc si-l chinuie diversi oameni cu putere, care au nerusinarea sa se prevaleze de numele dumneavoastra în actiunea lor de subminare a economiei nationale, a agriculturii românesti, a spiritualitatii românesti, pentru ca, dupa toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România sa fie usor remorcata de falsele idei înnoitoare de la rasarit.

Si ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastra ati restituit-o tarii, sa iesim în piata mare si sa jucam, în frunte cu incompetentii, pe care i-ati demascat, la începutul acestui februarie 1986, si care nu va vor iubi niciodata, sa iesim si sa jucam o Gorbaciovskaia pe furate, pâna într-un punct, si-un ceardas, o Kadareasca de la acel punct încolo.

Eu, tovarase Secretar General, fie ca ma vor omorî azi, fie ca ma vor ierta pâna mâine, înjurat si de Europa Libera si de Moscova, si de Budapesta si vai, si de Bucuresti, cred în ceea ce am apucat sa cred în August 1968, când mi-ati facut onoarea sa ma primiti în singurul partid comunist care s-a opus deschis violentei, invaziei, coalitiei împotriva libertatii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut parea, si-mi dau seama ca am gresit, ca adevarul nu va mai ajunge niciodata întreg la dumneavoastra. Dar sufletul dumneavoastra întreg, mintea dumneavoastra patrunzatoare, caracterul dumneavoastra neînfricat v-au condus spre o analiza de o unica acuitate si care trebuie sa ramâna în istoria economica si sociala a României moderne un document definitiv.

Vedeti dumneavoastra, cuvintele sunt iarasi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, lingusitorii de toata mâna si detractorii de toate felurile. Dar cu ce sa va comunic emotia mea? Acesta este Adevaratul Nicolae Ceausescu al Istoriei Românilor, marele patriot revolutionar, necoplesit de rutina si capabil de gesturi epocale, pe care noi toti ceilalti s-ar cuveni sa-l transformam în realitate. În valori, competente, beneficiu social.

Acum, poporul român asteapta masurile organizatorice pe care le anunta cuvântarea si care sa aseze lânga dumneavoastra oameni competenti si credinciosi. Dar acelasi popor care va iubeste asteapta si acele acte revolutionare prin care sistemul osificat si nefertil pentru înnoiri sa fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninista, ci amprenta lui Nicolae Ceausescu, cel mai de seama gânditor politic al situatiei României sale.

Stiti, desigur, mai bine decât noi toti, dar va reamintesc si eu, ca oricâte schimbari de persoane ati face, daca nu va functiona corespunzator sistemul, cu o reala competitie a valorilor si cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corecta lupta de idei (cum ati cerut cândva într-o analiza a dezvoltarii stiintelor sociale), situatia nu se va putea modifica esential.

Va trebui ca democratia pe care ati promovat-o principal si neabatut sa functioneze ca o noua pârghie a progresului economic: si în industrie, si în agricultura, si în stiinta, si în cultura. Dar, vai, Tovarase Nicolae Ceausescu, ca sa va dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de carti si întreaga productie editoriala sta, iar fierberea în cultura nu e buna si nu face bine renumelui culturii române.

Ma-nchin dumneavoastra pentru fantastica, surprinzatoarea capacitate de a redescoperi adevarul, îmi pare rau ca ranile pe care le port nu-mi îngaduie sa sustin o campanie publica de analiza si subliniere a ideilor pe care le-ati esentializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.

Pot doar sa va multumesc si sa sper ca ma va gasi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Va vrea tara, asa va iubim noi, asa ne faceti sa ne ridicam si din morti, pentru a dovedi ca, într-adevar, cum spuneti, o tara nu se face cu justificari, ci cu fapte.

Sa traiti, Maria Voastra! Si sa nu lasati pe cei ce se ascund sub justificari demagogice sa compromita în vreun fel aceasta Adresare Catre Natiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevarat Raport de Epoca. Sa fiti sanatos, omule bun si drept, pentru a putea scoate de guler din scena politica fariseii si pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastra izbavitor.

Iata de ce am considerat ca nu e deplasat sa va trimit aceste rânduri. Ar fi, dupa opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastra si aratate natiunii sa fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-ati oferit sa nu ramâna izolata, vremelnica si sa nu para o terapie momentana, când e vorba de fapt de niste vicii de fond, care tin în loc mersul înainte al acestei patrii care va e atât de scumpa. As vrea sa cred ca noi toti vom întelege în spirit critic si autocritic marele dumneavoastra exemplu de întelepciune si curaj.

Sa traiti, Maria Voastra! ”

Adrian Paunescu, noaptea de 7 spre 8 februarie 1986

(Sursa: Comunicat – redactat de Sorin Iliesiu, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989)

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

5 Responses to „Sa traiti, Maria Voastra!” – unde ramane un rest?

  1. Asterix says:

    Draga Magda, felicitari pt blog.

    Toata povestea asta cu Paunescu nu dovedeste decat un singur lucru: ca a fost un om complex, cu mai multe fatete, inconstant si inconsecvent – dar cati oameni de cultura si de stat, mult mai mari ca el, nu au fost asa? Iata doar cateva exemple de atitudine inconsecventa, similara din punctul de vedere al sustinerii unor scopuri/doctrine/persoane mai dubioase. Le scade asta asadar din valoarea cultural-istorica a celor de mai jos?:

    Bulgakov : http://www.kirjasto.sci.fi/bulgakov.htm
    Caravaggio : http://en.wikipedia.org/wiki/Caravaggio
    Mihai Viteazu : http://www.armyacademy.ro/reviste/3_2004/r3.pdf

    Nu inteleg nevoia de glorificare a consecventei in gandire, pentru ca in sine, ea nu dovedeste si mai ales nu rezolva nimic. Intr-adevar, el a fost un egoist, insa un egoist-pentru-multime, si de aceea a folosit mijloacele la indemana pentru a putea ajunge la acea multime. Insa de aici si pana la a concluziona ca Cenaclul a fost o unealta de simulare a contra-culturii, controlata de sistem, e poveste lunga. Nu Paunescu a fost tortionarul celor din inchisori, si daca spui ca el a sustinut regimul, ei bine, atunci asa am facut toti cei care nu am miscat un deget in perioada aceea pentru a il rasturna.

    Nu sunt un declamator al „geniului” sau, insa nici nu il pot huli cu ura nejustificata. M-a scarbit oarecum avalansa de osanale din media, insa, pe de alta parte, cel mai usor e sa dai cu pietre.

  2. Asterix says:

    *o completare: Intr-adevar, „oda” de mai sus e scarbs de exagerata. Insa tocmai de asta tind sa cred ca omul doar urmarea un scop, si nu „credea” in ea.

  3. kairost says:

    Draga Asterix,

    Sunt de acord ca Paunescu avea talent, poate ca si geniu ( pe principiul lui Goethe catre tinarul aspirant la scriitura – Tinere, talent nu ai, dar poate esti geniu, iar eu la genii nu ma pricep), dar, spre deosebire de multi dintre cei sedusi de vremuri si convingeri sociale, ca Bulgakov, G. Grass s.a., el s-a eschivat de la propiul talent. Eu una asta cred – i-am citit poeziile, are versuri bune, dar nu cred in forta lor literar-universala.

    Dar nu despre asta este vorba aici: fara atitudine critica fata de propia istoria si, iata, fata de cei care o poarta, nu vom reusi niciodata sa ne asumam pe noi insine.

    Reactia mea umila a venit pe fondul bocetului colectiv, care a reinviat cumva cultul stadionului, daca te uiti la cum a fost orchestrata inmormantarea.

  4. Anonim says:

    @asterix: zici „Nu Paunescu a fost tortionarul celor din inchisori, si daca spui ca el a sustinut regimul, ei bine, atunci asa am facut toti cei care nu am miscat un deget in perioada aceea pentru a il rasturna.”

    Nu prea pot fi de acord cu asta. Una este sa accepti pasiv o situatie (fie pentru ca ti-e caldutz, fie pentru ca vrei sa nu intri maine in inchisoare) si alta este sa aduni mii de oameni cu zaharelul de poezie + muzica folk + blugi, sa te prefaci ca este o supapa de libertate si apoi sa inchizi usile (asta se intampla la propriu) si dupa o melodie heartfelt sa trantesti niste osanale si sa fortezi o sala intreaga sa aplaude ritmic versuri de glorificare a lui Ceausescu. Vezi? E cu totul altceva decat sa stai in banca ta si sa accepti pasiv o situatia. Inseamna, pe scurt, sa pui umarul la treaba. Intru gloria ta si a celor laudati.

    Asta nu mai cred ca poate fi iertat, mai ales ca el n-a simtit niciodata ca ar fi gresit cu ceva, i se parea ceva absolut normal. Gunter Grass si-a retractat pozitia. Sartre nu. Si aici sunt alte diferente. Si tot asa…

  5. Franck says:

    Kairost, ai treaba, Paunescu est un souvenir qui te hante 🙂 Si foarte multe pareri, eu ma abtin deja, era sa il bat pe un oltean fan Paunescu seara asta, j’ai donc décidé de faire profil bas …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: