Alexa

Aveam o spaima cumplita de militianul Alexa, a carui figura cu greu o mai compun, dar care a ramas pentru mine prototipul dezumanizarii. Senzatia ochilor ingusti, care mi se opreau in ceafa de cate ori treceam pe langa el, alaturi de raceala care incepea sa urce din talpi atunci cand il vedeam aruncandu-si duios copilul in sus a nascut intre mine si oameni un gol peste care doar in zilele temerare pasesc. Cand vad un barbat potrivind cuminte fularul la gatul vreunui copil, ma gandesc imediat la toti ceilalti oameni pe care ii uraste, inmagazinandu-i in pumnii zdrobiti si rosiatici. Ca poate iubi o fiinta care ii este in proprietate, detestandu-i organic pe toti ceilalti, ca poate asculta jazz, cu fereastra deschisa, inainte de a se insinua in respiratia celor care tac si tot nu e indeajuns, ca poate atinge cu palma desfacuta un chip de copil, in timp ce dosul mainii este singura atingere de care este social capabil, toate acestea m-au pus din capul locului intr-o tehnica defensiva fata de lume. Prezumtia aceasta de vinovatie pe care o aplic neconditionat si patologic tututor sta la baza dorintei de a deveni ziarist (jurnalismul a aparut mai tarziu, la mijlocul anilor 90). Nu cred sa fie vorba despre o vocatie a adevarului, ci mai degraba de nevoia de a devoala straturile de piele suprapuse, de a intui relatia dintre oameni, fapte si lucruri. Trebuia sa inteleg cum anume militianul Alexa este posibil, cum optezi intre oameni, cum iubesti daca esti calau.

Cand a venit revolutia si militianul Alexa, cu figura lui infioratoare si copilul razandu-i in brate, a devenit politist, i-am aratat tatei caietul dintre ferestre. Am stat doi ani in redactia Opiniei iesene, ma strecuram in casa in miez de noapte, cu creionul dupa ureche (faza romantica care face ca orice profesie sa devina a ta), mi-am cumparat primele tigari din cele cinci stiri pontate in clasa a X-a.

L-am revazut pe militianul Alexa in anii lui de batranete, un ins prietenos, care isi construise singur un gard din scanduri verzi si care avea masa lui la carciuma, unde se asezau, pe rand, oamenii de seama ai satului. In ochi tot nu te priveste, dar stiu sigur ca atunci cand m-am indepartat, ochii lui ingusti imi cuprinsesera ceafa in care incepuse sa cante jazz. Nu stiu daca el e motivul pentru care am transformat profesia de jurnalist intr-o lupta.

Sau cei care ii trec pragul, ducandu-i ziare invechite pentru a impacheta borcanele de dulceata pe care le trimite la oras copilului pe care il iubea, in detrimentul tuturor celorlalti oameni.

Incep sa cred, insa, ca de vina pentru renuntarea celor patru, cinci care au avut si ei un Alexa lor si care faceau presa pentru ca oamenii cu ochii ingusti sa nu mai asculte jazz, este ziua in care jurnalistii au inceput sa iubeasca discretionar, in detrimentul adevarului si a relatiei dintre oameni, lucruri si fapte.

Cel mai cumplit lucru la omul cu adevarat rau, unde raul este inteles prin incapacitatea de a fi tranzitiv, adica de a intelege ca mana ridicata asupra unui seaman de-al tau este si mana ridicata asupra ta, este ca poate fi si bun, spune Vasili Grossman. Un tortionar care isi spala mainile doar de sangele victimei, nu se de pacatul pe care l-a repudiat, innobilandu-l intr-o virtute care nu are de-a face cu umanismul, si apoi citeste o carte de-a contelui Tolstoi, isi pune un disc cu Bach ori ii ingana copilului o poveste, este cel mai monstruos, adica nefamiliar, tablou. Nu statul ii naste pe oameni, ne spune Grossman. Turnatorul, tortionarul, individul mic si rau cresc din om.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

2 Responses to Alexa

  1. adi says:

    iti multumesc.

  2. eumiealmeu says:

    „Cand vad un barbat potrivind cuminte fularul la gatul vreunui copil, ma gandesc imediat la toti ceilalti oameni pe care ii uraste, inmagazinandu-i in pumnii zdrobiti si rosiatici. Ca poate iubi o fiinta care ii este in proprietate, detestandu-i organic pe toti ceilalti… ” – ai spus atât de frumos încât mi se pare că ai vorbit din mine. şi eu mă gândesc la cum poţi fi mumă şi ciumă, mă rog, cu persoane diferite. din cauza unei experienţe negative între mine şi o persoană, o vedeam ca pe o vrăjitoare rea, iar altcineva, căruia îi făcuse cel mai mare bine al vieţii, o venera. şi imaginează-ţi cum erau discuţiile dintre cel pe care l-a persecutat şi cel căruia i-a fost binefăcător…
    spor-t

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: