Cand iepurii nu mor – personal, despre alegerile din Moldova

Cand eram copil, tata m-a urcat intr-o barca si am trecut, singura data in viata, Prutul. Luasem cu noi mai multe exemplare din Gargantua si Pantagruel, o editie cu coperta alba. Nu am inteles niciodata, desi l-am intrebat mai apoi pe tata, de ce Rabelais. Mi se parea mult prea simplu recursul lui la cuvinte scrise „in limba romana”. Nu stiam pe atunci ca aceeasi propozitie, spusa in limbi diferite, deschide in periferia ei alte sensuri si trimiteri.

Aventura nu ne-a reusit din prima, pentru ca pe malul celalalt am fost intorsi din drum de soldati.

Era iunie 1990. Florile fusesera deja aruncate in apele Prutului, in apropierea barajului de la Stanca-Costesti. Am fost primiti cu mere coapte, glazurate si rosii. A fost, atunci, primul si cel mai puternic miros al libertatii pe care l-am simtit in toti porii. Fara argumente, dar si fara vreo vina iertata intre timp, campul acela verde, care parea ca urca usor, respira o bucurie libera de toate conventiile. Nu stiu daca ne bucuram cu totii ca ne intalnim in cuvinte si mere aromate cu scortisoara si nuci sau daca atat am putut eu sa inteleg din acea zi. Ceea ce ne adusese acolo, laolalta, stiam, pentru ca tata, lipsit complet de pedagogie, dar cu farmecul aparte al povestasului care isi tese singur istorii, avusese ragaz sa imi spuna ce anume era Basarabia. Mult mai multe am intuit din intalnirea cu Vioara, o fata cu parul foarte lung si fara breton, pentru ca, desi avea 7 ani, inca nu mergea la scoala. Vorbea o romana vag apasata, ca si cum fiecare cuvant isi purta cu sine valiza, pe care o despacheta si impacheta in functie de interlocutor. I-am daruit ei toti Pantagruelii.

Pe Stefan Bastovoi si sora lui, Ana, i-am cunoscut in primul an de internat, pe Sararie. Ana emana o forta aproape demonica si visa in limba rusa.


Stefan isi bantuia chemarile, isi aduna obsesiv cutele din trecut si parca toata sanatatea Anei se reflecta, in cazul fratelui, in maladii ale spiritului. Stia despre sine ca nu este nici roman, nici rus. Problema este ca, atunci cand identitatea este pusa in joc, nu ajuta la nimic sa stii ce anume nu esti. Citise pe Rabelais in romana, iar pe Dostoievski in rusa. Primea scrisori de la tatal lui scrise in limba rusa, iar de la mama, in limba romana. Era, inca de pe atunci, unul dintre cei mai daruiti elevi de la Arte, din Iasi. Dupa venirea in Bucuresti, m-am intalnit cu cartile lui in librarii. Nu l-a parasit nicio clipa intervalul, rascolindu-i straturile de piele adunate in cele doua limbi care, oricat de mult sfredelite si umblate, nu reuseau sa il adaposteasca intru totul. Pentru copilul sovietic crescut mare *, libertatea a fost, in cele din urma, un iepure mare, protejat de cutele propriei minti. Acum, Stefan Bastovoi poarta numele Ieromonahului Savatie.

Dincolo de implicatiile geopolitice ale alegerilor de astazi, dincolo de traumele identitare de la care nu ai cum sa te eschivezi, Stefan Bastovoi a avut dreptate: iepurii, mici sau mari, nu mor niciodata. Nu stiu cati dintre tinerii din Republica Moldova voteaza astazi pentru dreptul lor de a sfida lumea, dar am convingerea ca multi dintre ei vorbesc romana apasat, ca si cum fiecare cuvant ar avea un geamantan care, odata si odata, trebuie despachetat.

* Stefan Bastovoi, Iepurii nu mor, Editura Polirom

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to Cand iepurii nu mor – personal, despre alegerile din Moldova

  1. Franck says:

    Avem aici un fragment al marelui tablou al trecerii noastre prin lume. De la malul Prutului la București, via Louvain, printre oameni, povești și gânduri. A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: