Indiferenta vs. neutralitate – SOV contra Ghita sau cine intra in razboi

Nu ma simt confortabil sa scriu despre ce se intampla in presa. Pe de o parte, pentru ca nu am forta de a asimila si intelege intru totul jocurile de culise si nici curajul de a admite ca miza jurnalistica se pliaza pana la identificare cu cea a puterii pe care ti-o da influentarea spatiului public. Pe de alta parte, pentru ca imi este rusine de rusinea jurnalistilor, pe multi dintre ei cunoscandu-i si legitimandu-i ca profesionisti. Cum poate omul sa functioneze ca disjunctie, asta nu o pot intelege in ruptul capului: tortionar in „profesie” si tata afectuos in propria casa, lichea printre oameni si tehnician desavarsit la birou.

La Realitatea nu se poarta, acum, un razboi intre Sorin Ovidiu Vintu si Sebastian Ghita. Sigur, cei doi se lupta, cvasi-mafiot, pentru controlul agendei publice, prin avantajul pe care si-l aroga intr-o redactie de presa. Dar nu sunt in razboi – pentru asta, ar trebui ca fiecare dintre ei sa poata, teoretic, sa piarda. Din contra, intr-o negociere, fiecare parte are un castig ca miza. Sorin Ovidiu Vintu si Sebastian Ghita negociaza. Traseaza linii intrerupte pe o ipotetica harta a beneficiilor. Privit din unghiul care ne intereseaza, razboiul autentic se da intre SOV&Ghita si jurnalisti. Pentru ca doar in aceasta ecuatie, fiecare parte are in potenta o pierdere pe care o poate masura si in virtutea careia scoate armele: imunitatea juridica/ interesele economice si de putere, in cazul primilor doi si rostul de a-si face profesia, in cazul ultimilor. Ca orice razboi privit din mijlocului campului de bataie, si acesta este atipic. In prima instanta, nu face zgomot. Mai apoi, nu naste solidaritati si aliante din afara. Pentru ca jurnalistii cu care se razboiesc Vintu si Ghita nu au constiinta bataliei in care au din ce in ce mai multe pierderi. Sunt indiferenti.

Cei care raman indiferenti intr-un razboi, fara ca indiferenta lor sa implice neutralitatea, sunt victime sigure. E ca si cum nu ar conta cu cine „tii”, Franta sau Germania, si astepti ca un fapt conjunctural sa te arunce de-o parte sau alta a baricadei. Pentru a ramane neutru, trebuie sa stii care este miza autentica, sa iti asumi ambele tabere, scopurile fiecareia, sa stii cu ce intentii a pornit fiecare la razboi si care sunt pierderile colaterale. Neutru nu poate fi cel nu tine cu nimeni, sperand doar sa isi prezerve un anume confort sau o anume inertie. Acesta este doar indiferent – se amageste cu provizoratul care, intr- buna zi, se poate croniciza.

Jurnalistii de la Realitatea se ascund in spatele unei neutralitati de impostura. Tot ceea ce trebuiau sa faca, pentru a-si limita pierderea majora, adica intocmai acel rost al profesiei, singurul care ii instituie, era sa se delimiteze de negocierea de guerrilla Vintu – Ghita, care se poarta, public, in numele lor. Si sa nasca solidaritati. Pentru ca sunt oameni acolo, in redactie, care stiu si ar putea sa faca presa. Camermani, reporteri, editori, producatori. Oameni care nu sunt lichele. Dar care, intr-un moment 0 care privit retrospectiv se rateaza, si-au suspendat profesia si implinirea in numele careia au ales sa faca presa. Au decis sa fie indiferenti, asteptand ca indiferenta sa ii scoata din ecuatie. Sa nu-i implice, sa nu le ceara o batalie pe cont propriu. Nu acum, cand e criza, cand ziarele se inchid si salariile scad sau nu intra pe card. Mai tarziu, cand va trece criza si salariile vor reintra in rutina, poate se vor simti capabili de un razboi deschis, dar atunci, teama imi este, nimeni nu si-i va mai lua ca adversar, pentru ca vor fi pierdut, pana atunci, tot ce ar fi putut pune in joc.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to Indiferenta vs. neutralitate – SOV contra Ghita sau cine intra in razboi

  1. andia says:

    prea mici pentru un război din ce in ce mai mare. aparenta indiferentă a profesionistilor în jurnalism, pleaca din pragmatismul social în care trăim, ce primează …. şi asta ne doare, poate pe uni sau nu. e greu dar nu imposibil să ne recapătăm coloana vertebrală macar acum de ziua României. La mulţi ani România!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: