targ de carte

Fiecare targ de carte este, pentru mine, un prilej de sarbatoare. Si, ca la orice sarbatoare, desfatarea vine inainte ca totul sa se intample, din pregatirile care se fac pentru ca, o perioada, ritmul rutinat sau, din contra, nelamurit, al vietii sa se suspende, lasand prilejul unui entuziasm care, nici macar in cazul sarbatorilor crestine, nu vine doar de la sensul originar pe care acestea il repovestesc, ci si de la ritualurile lumesti care le insotesc. Asadar, asteptarea face parte din sarbatoare. Impreuna cu ea, satisfactia ca timpul se masoara si astfel. Ma pregatesc pentru intalnirea nu doar cu volumele, ci si oamenii care, aici mai presus decat aiurea, sunt rabdatori. Care vin la targ nu pentru ca nu mai merg in librarii sau anticariate sau nu mai au prieteni cu care sa imparta biblioteca, ci pentru ca targul de carte vine, dupa Craciun si Sarbatori Pascale, in fiecare an. Am prietenii de targ, ca cele din romanele curate si iesite de mult din tiparul contemporan: A. ma suna si verifica daca nu cumva mi-a scapat vreo veste despre cartile ce vor veni la targ, apoi isi face lista cu volumele pe care le va aseza, mereu curios, pe rafturile de acasa; C. imi probeaza, ca in multe altele, „biografia” si imi iscodeste alegerile. Dintre toti, V. este cel habotnic: are in calendar doua zile libere, pentru ca scriitorii care ii plac lui isi lanseaza volume, de fiecare data, in zilele in care toti proletarii sunt la birou. Asa ca isi ia concediu si pleaca, cateva zile, pe o insula a carei geografie complet anapoda reuseste sa-l rupa urbei.

Am fost in acest final de saptamana la un alt anuntat targ de carte. De doua ori – o data, vineri seara, pentru ca voiam sa cumpar inghetata si a doua oara, sambata la pranz, pentru ca Aletheia avea nevoie, iarasi, de pantofi@co. Cum s-ar spune, am putut sa fac 2 in 1. De fapt, nu am putut. Inghetata de care voiam eu nu am gasit si, cum trebuia sa imbatranesc si eu cumva, am facut-o dezvoltand tabieturi. Pantofi@co am gasit, dar nu imi pun prea mari sperante in ei, pentru ca a venit si vacanta, deci parcul, nisipul si leaganele care strica tot, mai putin frumusetea care se bucura la fiecare privire a Aletheiei. In schimb, m-am intors acasa cu banii la locul in portofel. Mai putin cei cheltuiti pe cafea, pentru ca de garderoba A. s-a ocupat celalalt proletar din familie. Ai mei (nu simt nicio voluptate) sunt pentru carti. Carti pe care, daca le cautai, le gaseai, intr-o ordine neatinsa de mainile celor care pastreaza semnele de carte, in rafturile amenajate in mall, pe holul dintre magazine. Asa cum mi-a marturisit acum cativa ani A., dupa decernarea Nobelului lui Doris Lessing, „nu m-am simtit reprezentata” la acest expozeu al cartilor in rafturi simetrice. Nu am avut cu cine sa ma insotesc, nu am dat acolo, ca din intamplare, peste vechi colegi de facultate sau peste condeiele de pe Copou, de la Dacia Literara. Am baut cafeaua fara aceste surprinzatoare intalniri. In plus, nici A., nici C. si nici V. nu m-au sunat, pentru a ne vedea la standul editurii x si nici nu mi-au cerut, ca imprumut inainte de o cumpara, cartea lui y. Evident, aveau moneda de schimb – istoria Imperiului Bizantin pe care eu o amanasem, pentru a-mi lua noua istorie a literaturii.

Dar nu aici a fost nepotrivirea. La limita, nici in faptul ca targul de carte a fost, din capul locului, „altfel”. Desi am o mare problema cu urbanul – ce va sa zica urban alaturat unui targ de carte? Nu m-au deranjat nici cei care nu s-au oprit, nici macar o secunda, la vreun raft. Nici sacosele preponderent H&M, Mango si Little Big. M-a suparat, dar asta e o constanta a trecerii mele prin lume, vacarmul fara continut. M-au indignat, dar suportabil, si vorbele aruncate uite asa, printre noi, ca in niste ferestre de Messenger. Ceea ce era complet nepotrivita in context era absenta. O carte exista, la limita, si prin cititorii ei. Ori tocmai ei lipseau. Erau, de buna-seama, multi cititori la mall. Cu umilinta, si eu sunt, macar din cand in cand, un cititor. Ba chiar l-am zarit si pe V. Ciutacu, la Mango – sigur citeste, nu importa cat de bine.

M-am ferit sa comentez intr-un registru sau altul acest nou targ de carte. Am fost putin, extrem de putin, implicata in „geneza” lui, la fel de putin cat am fost implicata in „meseria” de PR, pe care am dezonorat-o fara doar si poate. Intocmai de aceea, am gasit de cuviinta sa nu vorbesc despre el inainte de a se fi incheiat. Nu am nimic impotriva mall-ului. Atata vreme cat vorbim despre haine, pantofi, esarfe si, in cazul meu, locul de joaca pentru copii. Nu arunc in planul secundar nici oamenii care vin la mall. Nici macar pe cei pentru care inseamna iesirea din cotidian. Al lor. Cred ca multi dintre ei au acasa biblioteca. Mai cred ca altii citesc bine ceea ce citesc. Si ca citesc ce trebuie. Ca unii isi suna prietenii, asa cum ma suna pe mine A., C. si V., pentru a verifica, cu acea curiozitate care inca ne face posibila copilaria, aparitiile editoriale. Acestia insa, vin la mall pentru cu totul altceva decat cartea, au frivolitati pe care si le pun in scena si pe care nu le pot insoti cu rasfoitul, cititul primelor pagini chiar la stand, timp in care ridurile apar si coboara respirand.

Marea virtute a cititului este ca devii, citind, cel despre care stii atat de multe lucruri pe care zgomotul de fond le face neserioase, in ecuatia faptului social. Ori, intocmai pentru ca este asa si nu altfel, cartea trebuie sa ramana o sarbatoare care suspenda alte ritmuri. Si care are, ea singura, un rost. Pentru ca aici voiam sa ajung – targul de carte de la mall a avansat ideea ca, oriunde si oricine ai fi, cartea face parte din viata din ta – o femeie proband o carte pe post de palarie, un baietel aranjandu-si cartile sub talpi pentru a-si lua, de pe un raft inalt, un avion. Ca si cum cartii trebuie sa ii gasim o astfel de functionaliate, a lui ceva ca altceva.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: