despre rabdarea de a trai in Romania

Domnule Ministru al Sanatatii,

marcam in curand sase luni de cand de cand ne-am cunoscut. a fost o intalnire din care niciunul dintre nu avea ce sa recunoasca mai tarziu, devreme ce a fost una intermediata – de trup, in cazul meu, de sistemul medical, in cazul dumneavoastra. si, ca orice intalnire neconsumata, si a noastra a ramas suspendata in imposibilitatea unui ramas-bun.

ne-am vazut, asadar, la inceputul lunii decembrie. ma pregatisem mult pentru acest moment, cu angoase si intrebari in fata timpului care, vrem, nu vrem, se petrece aproape geografic. aveam, atunci, spaima celor 30 ani, cand, vedeam eu la cei cu o generatie-doua nascuti inaintea mea, iesim din perioada de garantie. sau gratie. asadar, pregatita si in cunostinta de trup, am ajuns in prima unitate medicala. ma durea spatele. intre timp, previzibil, nu-i asa?, spatele tot doare. nu vreau sa va incarc nici zilele si nici constiinta,pentru ca da, eu asa stiu, avem si o astfel de constiinta. prin urmare, nu va descriu un spital din Romania. nici exasperarea cadrelor medicale si nici nu aduc printre noi, pentru ca nu ar fi politicos, mirosul dulceag al rusinii care mocneste pe holurile spitalelor bucurestene. o rusine laolalta, a pacientului si a medicului deopotriva.
vreau, insa, sa vorbim putin despre ce cautam noi atunci cand mergem la medic. dincolo de faptul ca, involuntar, ne cautam pe noi insine inainte ca trupul sa intre cu puteri egale in ecuatia suflet-corp, cautam pricepere. nu empatie, nu intelegere, ci pricepere. pentru ca trebuie sa va marturisesc ca eu de simpatii am avut parte. si, absolut in fiecare caz, am fost investita cu o incredere egala cu cea il investeam si eu, a priori, pe vindecatorul de trup, pentru ca altfel nu imi explic de ce trei sferturi din orice consultatie au presupus confesiunea medicului ca sistemul medical este o bomba cu ceas. ca nu avem pansamente si anestezic, ca operam cu instrumente iesite din uz, cei care mai opereaza, cu subintelesul ca cei buni au fugit de mult din tara. iar fuga nu este introdusa aici asa, doar ca figura de stil. acum realizati si dumneavoastra ce inseamna sa intri intr-un spital stiind ca ceva este in neregula cu tine si sa afli, chiar de la medici, ca parte a consultatiei, ca neregulile de care sufera sistemul sunt mult mai critice.

o mica paranteza, cu voia dumneavoastra. in toata aceasta perioada am cotizat oficial si neoficial la sistemul public de sanatate, dar si la cel privat pentru ca, asa cum stiti, analizele, de la hemoleucograma pana la RMN, se fac in clinici private. pentru ca laboratoarele sunt mai bune sau pur si simplu pentru ca asa esti indrumat de aceiasi medici. eu am incredere ca stiu ce spun. si ca, dorindu-mi binele, ma indruma spre clinica privata pe care ei, in legitimitatea profesiei lor, o crediteaza. asa am ajuns sa fiu in posesia a doua RMN-uri cervicale, diferite intre ele. si a cateva diagnostice, fiecare cu potentialul lui de angoasa pentru mine. nimic grav, ati spune, daca le-as enumera. cu totii suferim de discopatii si nevralgii.

mie una, domnule Ministru, mi se pare inacceptabil. si sa nu te poti programa decent, prin e-mail sau telefon, si sa suferi de ridicol transpirand bancnota in palme, neputand sa o indesi in buzunarul cuiva, desi ai toata intelegerea pentru statutul lui in deriva, salariul mic si, revin, spaima ta ca numai cel care ti se afla in fata te poate vindeca. nu astept aproape nimic de la stat. asadar, platesc tot ce trebuie platit. dar la ghiseu, domnule Ministru, pentru ca imi este rusine sa bag mana in buzunarul altuia, chiar daca o fac pentru a da, nu a lua. spun aproape nimic, pentru ca oricat as iubi dreapta, tot vreau ceva inapoi din toate taxele si impozitele pe care le platesc. vreau sa stiu ce platesc si pentru ce. in caz contrar, imi rezerv dreptul de a nu exista ca cetatean.

dar nu despre asta voiam sa va scriu. voiam, in cazul in care stiti despre ce este vorba, sa imi spuneti si mie unde sa ma duc cu cele RMN-uri pentru a sti de ce ma doare spatele. sau poate ne cramponam in zadar de RMN? in mod sigur exista medici care sa se priceapa la trup. este atat de simplu.

cu gandul inca bun,

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to despre rabdarea de a trai in Romania

  1. mihaela says:

    Bine scris 🙂 Eu te-as trimite, cu RMN-uri cu tot, la cel mai bun medic primar BFT pe care il stiu, dar e tocmai la Arad. Iar ca sa ajungi de la Bucuresti la Arad, hmmm, pe urma i-ai scriu o scrisoare deschisa ministrului Transporturilor….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: