de ce sa nu fi fost mai bine in comunism (2)

„- Decat sa traiesti incorsetat intr-o libertate iluzorie, mai bine sa traiesti liber intr-o dictatura declarata!
– Cum ai putea trai liber, cand chiar conditiile de posibilitate ale libertatii sunt cele care nu iti sunt date? Libertatea implica, in mod firesc, posibilitatea ei. Liber nu esti atunci cand iti porti viata printre rutini colective. Liber nu esti atunci cand poti sa faci absolut tot ceea ce vrei tu, cu conditia ca ceea ce vrei sa fie bine definit in afara propriilor proiecte. Liber nu ai cum sa fii atunci cand tocmai ocultarea de sine devine conditia. Cand, in necunoasterea propriilor simpatii fata de lume, in obturarea intrebarilor care nu au cum sa nu survina in singuratate, fara un efort de auto-orbire, te misti in unicul spatiu cu putinta, totdeauna al celorlalti. Cum poti fi liber atunci cand nici nu stii ce inseamna libertatea? Raspunsul este unul singur: falsificand-o. In felul in care dictatura comunista a uzurpat umanitatea si tot ceea ce era mai inalt decat ea, in acelasi fel oamenii au uzurpat singura libertatea care i-ar fi facut liberi. Au ramas cu surogatul de a crede ca nimeni nu poate fi mai bun decat atat, pierzand pana si intuitia autenticului. Credeam, cumva ca o scuza, ca toti cei fericiti in colectiv erau teribil de nefericiti atunci cand ramaneau, atat cat puteau, singuri cu ei insisi. Ca spiritul statea la panda, asteptand cuminte sa vina seara, sa se dezbrace, sa-si aprinda in singuratate tigara, ca si cum in tot acest ritual al singuratatii de noapte s-ar fi dat la o parte, impreuna cu hainele de zi, si straturi de piele. As fi crezut, iarasi ca o scuza, ca macar cei mai multi dintre ei sufereau mai mult decat de bucurau. Intuitia ca fiecare este mai bun decat cel de peste zi – iata ce i-ar fi salvat de abrutizare.
– Tu vorbesti despre libertatea spiritului. Nu are nici o valoare atunci cand vezi ca altii se imbogatesc, desi au facut in viata la fel de mult sau chiar mai putin decat tine. Si apoi, ii discreditezi pe cei care au trait in comunism, au facut copii, au muncit, vazandu-si de treaba lor. E vina lor pentru ca le era bine atunci? Erau liberi sa traiasca, faceau mult mai multe lucruri decat facem noi acum.
– In sfarsit ma intrebi asta. Pentru ca altfel, nu stiu daca as fi spus-o raspicat: da, este vina lor pentru ca le era bine traind in teroare. Cat de eviscerala trebuie sa fi fost dezumanizarea daca puteai sa legitimezi raul absolut ca fiind bine. Cata drama a umanitatii daca oamenii pot trage foloase legitime in rostul vietii lor din raul cel mai pur. Si cata irosire de constiinta daca te satisfacea ca toti sunt la fel de mizeri ca si tine. Daca toti ceilalti stau in acelasi frig ca si mine, beau acelasi lapte ca si mine, castiga aceleasi mii de lei ca si mine, atunci inseamna ca sunt la fel de fericit si de liber ca toti ceilalti. Supravietuirea mizera si in lipsa dorintelor imi vine bine, atat vreme cat este si a celorlalti. Rau ar fi, ne spune aceasta logica rasturnata, daca celorlalti le-ar fi mai bine decat mie. Binele propriu devine astfel legitimat de raul celorlalti. Mai grav este insa ca binele personal pare a creste monstruos ori de cate ori durerea unui altuia nu poate fi eschivata. Tu spui ca daca iti vedeai de treaba ta nu ti se intampla nimic, erai liber sa cumperi lapte in continuare, sa faci copii, sa mergi vara la mare. Dar ce se intampla atunci cand mureau oameni in inchisori putrede? Cand erau torturate mame ale caror copii plecasera in strainatate? Cand erai ucis in toate felurile in care crima poate fi imaginata? „Nu si-au vazut de treaba lor. Au vrut sa fie altfel decat noi ceilalti, care ne bucuram de aceeasi mizerie cotidiana” – iata raspunsul care demonstreaza ca perversitatea totalitara a uzurpat binele din oameni. Cum poate sa iti fie bine cand tocmai acest bine aclamat face cu putinta crima?
– Ce legatura este intre cei care au murit in puscarii, Dumnezeu stie ce au facut, si cei care care au reusit sa traiasca decent in comunism?
– Dumnezeu nu incape, acum, in ecuatie. Legatura este pur cauzala si lesne de inteles: daca cei multi nu si-ar fi unit mizeriile in marea bucurie colectiva de a nu fi unul mai bun decat altul, atunci nu am fi avut atatia morti in inschisori sau in afara lor. Daca raul mic nu s-ar fi recunoscut in raul cel mare, atunci binele inca ar fi fost cu putinta.
_ Tu vorbesti asa pentru ca asa ai fost invatata. Ai ales o viata culturala, in care dictatura trebuie invinovatita, pentru ca asa fac intelectualii. Nu ai vorbit cu oamenii care au trait atunci bine, iar acum sufera si imbatranesc in saracie. Sau cu noi, cei tineri, cei care nu avem case, cum aveau parintii nostri, pentru ca dobanzile la credite sunt foarte mari, iar salariile din ce in ce mai mici. Iti mai spun o data, as face, oricand, schimb cu parintii mei.
– Adica si acum, dupa ce ne-am spus atatea lucruri, ai alege sa te bucuri de o casa chiar daca stii ca altcineva este torturat in numele binelui colectiv? Chiar si asa, stiind, ti-ai putea varui peretii, la fel ca vecinii tai?”

Si parintii mei au trait „mai bine” in comunism. Si-au construit o casa, au plantat lalele in fata ei, au sadit un nuc. Au fost de cinci ori la mare. Tata fuma pana tarziu in noapte, rasucind tigarile pana cand fruntea se incretea. Ar fi vrut sa faca literatura. Mama ne crestea suferind in tacere: macar noi sa putem, intr-o zi, sa plecam departe. Nu mi-au spus povesti din viata lor sub dictatura. A fost alegerea lor: raul pe care ei l-au trait in intimitate nu ar fi acum mai mic daca l-ar perverti in bine.

Dialogul, ca multe altele, este unul real. Nu l-as fi purtat pana la capat daca nu as cauta sa inteleg cum este cu putinta o asemenea pervertire. Cum pot parintii sa aleaga sa le transmita o astfel de cunoastere stramba propriilor copii. Cum pot copiii crescuti mari, ajunsi profesori, jurnalisti sau analisti, sa tranzactioneze intre ei sensuri ale unei umanitati deturnate. Cum pot sa aleaga sa fie la fel atunci cand li se da unicitatea.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

5 Responses to de ce sa nu fi fost mai bine in comunism (2)

  1. Laura says:

    Poate ca pentru asta ar trebui sa accepti ca esti unic si ca ai dreptul sa gandesti cu capul tau, nu sa-ti asumi imagini sau teorii traite de altcineva. Cata vreme nu ai trait acel altceva poti doar sa-l vezi edulcorat. .. Pe de alta parte… de cele mai multe ori din trecut, preferi sa ignori raul, si sa fantazezi despre un bine mai mult mai sau mai putin real.

    • kairost says:

      Laura, nu discut perceptia, atata vreme cat nu incearca sa devina un „bun” al spatiului public. Ca unii inteleg partial, ca altii nu inteleg deloc, ca sunt si cei care inteleg, dar aleg gresit, este perfect acceptabil. dar ca nici nu cauti sa intelegi pe deplin, cantarind, rasfoind lucruri, dar preiei teze care devin maxime tranzactionate, asta nu mai este acceptabil.

      • Laura says:

        Ba trebuie sa fie acceptabil, pentru ca libertatea inseamna sa-l lasi pe fiecare sa-si aleaga carui „zeu” sa i se inchine. Nu-i poti schimba pe oameni. Iar sa te enervezi si sa te consumi, pentru ca interlocutorii prefera sa stea legati la ochi, nu cred ca merita 🙂

  2. Franck says:

    Te-ai aprins. Am avut dialoguri similare cu cineva, dialoguri ce ma macinau foarte mult. Mi-am facut singur rau. Interlocutorul adora sa ma contrazica, fara logica, in legatura cu comunismul. Ranjea. Se razbuna pe mine pentru esecurile lui. Isi revarsa ranchiuna si ura acumulata. Am scapat cu fuga. Refuz sa ma mai las antrenat in astfel de dialoguri, nu mai am suficienta forta psihica. Tu inca ai, din fericire. Ai grija sa nu ti-o consumi inutil, in batalii pierdute dinainte.

  3. kairost says:

    Franck, eu cred ca e putin mai adanc: interlocutorii mei si-au fabricat argumente care deja se alimenteaza unul pe celalalt. Nu mai este doar patosul unei discutii in contradictorii, chiar daca de pe pozitii inautentice. E printre putinele „teme” care, asa cum spui tu, ma aprind. In mod firesc, as gasi echilibreul in alta parte. Dar poate ca normal este sa ne „aprindem”, sa cautam sa vedem cum anume sunt posibile astfel de distorsiuni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: