Viteii si sarea

Prima imagine care imi vine in minte despre anii din comunism este a ei. Nefiresc de inalta, ca si cum oasele i s-ar fi prelungit peste griji, cu parul gri, lung pana la mijloc, acoperit de o basma legata nod intr-o parte a capului. Ochii aceia mici. Cred ca albastru-senin, ceea ce facea ca privirea sa para intoarsa in interior. Cara o galeata plina cu apa pa crestetul capului, din care nici o picatura nu se pierdea pe drum. Si facea drumul acesta, de la fantana pana la grajdurile cu vitei din incinta C.A.P.-ului de cateva ori pe zi,certandu-se neobosit cu cei absenti. Femeia-cal, bucatile de sare alba, crestata pe alocuri si macii sfidator de rosii peste campul de in sunt imaginile care se suprapun peste noaptile de 21 si 22 decembrie 1989.

Bunica din partea mamei, femeia mea cu blandete apriga ca o iarna alba, alba, in care fulgii cad invers, umplea toata incaperea. Mergea neincetat, facand cu talpile dreptunghiuri, cercuri, patrate, paralelipipede si alte figuri geometrice pe care nimeni nu le-a mai legat asa de ganduri. Pentru ca noi gandim in geometrie, eschivandu-ne de la adunari. Cei doi baieti ai fiului ei din Bucuresti erau in armata. Bunica ii cauta in crampeiele de imagini pe care Televiziunea Publica le difuza si, negasindu-i, isi aduna asa, ca pe basma, angoasele cele mai inversunate. Ii bocea inainte vreme, ca si cum asfel, conducandu-i pe nevazute intr-o moarte difuza, i-ar fi pastrat vii. Atunci am aflat ca se moare. Ca oamenii mor. Ca doi oameni pe care ii cunoscusem, de care ma lega sangele, ar putea muri.

In dimineata zilei de 23 decembrie am stiut ca bocetele invers decantate au folosit. Nu erau morti. Morti erau altii, la fel de familiari, pentru ca din randul lor se desprinsesera trupurile vii ale celor doi nepoti. De-abia atunci, bunica si-a ridicat talpile de pe dusumea si a aprins candela. M-a luat de mana si am iesit afara. Lumea arata ca si cum ar fi fost straina de noi doua – nu mai ningea alb si mirosea a nuca. Femeia-cal a disparut la cateva zile dupa si nimeni, niciodata, nu a mai facut vraji.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: