Ce putea si nu a putut Daniel Funeriu

Domnule ministru al Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,

Ati cerut elitelor sa nu mai stea „pe margine”, sa intervina, sa isi preia tara si sa o transforme intr-un tinut in care regulile, odata descoperite, sunt impartasite si respectate. Sa faca, dupa cum spuneti, „ceea ce au de facut”, in propria lor casa. O teza, desigur, incantatoare, a carei sonoritate vizeaza maretia. Un apel. Din nenorocire pentru noi, cei care, aveti dreptate, ne tinem la marginea sistemului de educatie, chiar si atunci cand, incurcati, trebuie sa intram pe o usa sau alta si sa-i facem fata, apelul domniei voastre este stramb. In prima instanta, faceti un apel de putere, cultural imbracat si sugerand cetatea in care filosofii trebuie sa coboare, pentru a o repune in ordine, dar va eschivati, prin acelasi gest, de la raspunderea functiei pe care o detineti. Va afirmati, asadar, autoritatea pur institutionala a pozitiei, declinand orice raspundere pentru ceea ce se intampla in interiorul si in exercitiul functiei. Admiteti, inteleg, ca intelectualii isi au casa in scoli si universitati, pe cand dumneavoastra va locuiti functia.

Am tot asteptat de la dumneavoastra o confirmare a formarii intelectuale pe care o aveti si o buna intrebuintare a experientei academice. Poate ca acestea doua, domnule ministru, nu te transforma peste noapte intr-un eficient administrator, dar cu siguranta iti dau avantajul de a porni la drum in cunostinta de cauza. Vedeti dumneavoastra, am crezut intotdeauna ca educatia serioasa, cultura, lecturile, cercetarea vin cu un bun-simt in a separa gunoiul de fundamente. Si ca-ti pun stavila exprimarilor goale, hazardarilor, lipsei de masura. Ati gresit, public, in nenumarate randuri. Ati fost si pitoresc. Ati epatat. Ati vorbit despre sistemul francez de educatie, caruia ii sunteti tributar. Ati parut ca stiti ce presupune un portofoliu ministerial si ca aveti miza cinstita a constructiei. Nu v-ati ferit nici de mult-pomenita reformare, dar, iasasi din nenorocire, ati privilegiat prefixul, in detrimentul substantivului. Vreti sa va asumati re-formarea, fara nici o grija pentru formare. Vedeti dumneavostra, panglica nu poate fi taiata. Nu inauguram un kilometru de autostrada, ci dezvaluim scoala romaneasca.

Cand Gabriel Liiceanu v-a adresat scrisoarea deschisa prin care va aducea la cunostinta neregulile care se petrec la concursurile pentru ocuparea catedrelor, nu va cerea, imperios, sa puneti mana pe telefon si sa reglati lucrurile. Tot ceea ce vi s-a cerut, de la preluarea mandatului si pana acum, a fost sa formulati o pozitie ferma, autoritara, curata a ministerului pe care il conduceti. Minister care cuprinde gradinite, scoli, universitati, profesori, elevi. Ati decis, atunci, sa nu raspundeti. Nu va plac scrisorile deschise. Sunt, dupa cum recunoasteti, perfect inutile. „Sa faca ceva, nu sa ceara”, ii reprosati lui Gabriel Liiceanu and co., intelegand aici diafana si indelung vehiculata elita de care, va spun cu sinceritate, m-am plictisit pana si eu. Pentru ca elita inseamna cu totul altceva. Elita nu e o adunare. Si nicioadata nu a existat o elita a posteriori denumita astfel, de dragul unei ecuatii. Elita este emergenta, dupa cum stiti, si survine natural intr-o si dintr-o societate care impartaseste valori, asteptari, proiecte. Nu puteti cere unor oameni care, prin exercitiu cultural temeinic facut, inteleg ce anume merge rau, sa fie acasa intr-un sistem fara reguli, fara proiecte, fara vocatie. Si sa faca ei tot ceea ce trebuie facut intr-o casa – sa puna perdele imaculate peste ferestre innegrite, sa aseze frumos covorul peste pardoseala neterminata, sa aprinda lampa si sa faca, cum le sade bine, carte.

„Intelectualii sa isi asume puterea in casa lor”, spuneti, asa cum ati facut-o si dumneavoastra. In ce casa locuiti, domnule ministru? Daca este vorba despre minister, a carui povara este atat de grea, ati gresit cu siguranta adresa. Locuiti o casa goala, cu obloanele trase, si nu vedeti ca de partea cealalta a strazii, chiriasii casei care va poarta numele pe cutia postala au plecat. Nu au platit nici chiria – nu au avut cui.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: