in numele cui iesim in strada

Suntem prinsi la mijloc. Vrem un proiect de societate in care sa avem un rost si in numele caruia sa putem facem sacrificii care tin de cotidian. Avem nevoie de un sistem medical care sa ne potoleasca angoasele pe care trupul ni le pune in fata. Ne este necesar un sistem de educatie care sa ne permita dialogul. Ne trebuie scoli in care copiii sa invete nu doar calcule, ci si bunul-simt de a delimita esentialul de gunoi, astfel incat atunci cand vorbim intre noi, ei sa nu ne para noua neciopliti si inculti, iar noi sa nu le parem noi elitisti prafuiti. Vrem strazi pe care sa putem circula mai repede si mai bine, astfel incat sa salvam macar o ora din timpul de vacanta. Avem nevoie de institutii pe ale caror reguli sa nu le aruncam, la sueta, in derizoriu. Ne este necesara presa care sa aduca in prim-plan contexte si grile de lectura. Pluralul este esential. Vrem, mai mult ca orice si mai abitir ca oricand, sa fim recunoscuti. Avem nevoie sa desenam un patrat de societate, iar din patratele noastre sa se configureze harta. Avem nevoie sa fim folositi acolo unde stim sa facem lucrurile cel mai bine. Sa nu fim enciclopedisti inainte vreme si in afara bibliotecii. Sa nu fim inlocuiti cu acrobati care pot face, pe bani mai putini, aproximativ ce facem noi. Aproximatia, iarasi, este ideea centrala – niciodata nu vizeaza desavarsirea. Vrem sa se stie ca toate calculele politice din lume nu mai ajung la egal fara sa fim si noi intrebati. Nu vrem alegeri comasate, pentru ca si separate fiind scrutinurile, avem delegati, niciodata reprezentanti. Vrem sa ne putem declara de dreapta sau sa avem bune argumente de stanga, pe care dreapta sa le poata contraargumenta, niciodata respinge in periferic.

Dar suntem prinsi la mijloc intre un stat nefunctional (in toate sensurile de mai sus) si o multime care nu mai are resorturi, si da, cred ca le-ar fi putut avea candva, pentru lucrul cel mai important dintre lucrurile de care avem nevoie: proiectul de societate in numele caruia sa ne sacrificam ziua de azi. Si pe cea de maine, si pe toate cele care vor veni, pana in punctul in care proiectul se aseaza si angoasa trupului se linisteste intr-un spital al carui laborator iti analizeaza particulele de sange, ale tale si nu ale altcuiva, fara a rata diagnosticul. Atunci si numai intru acest atunci ne amanetam inca putin vacantele, vom avea profesori pentru copiii nostri. Strazi pentru calatoriile din boemia noastra inca nelocuibila. Parlament care sa legifereze binele public, indiferent de cate scaune are puterea, si cate opozitia. Alegeri care sa ne reprezinte.

Asadar: stat la dreapta, multime inca informa la stanga. Evident, aici si doar aici, in exercitiul meu de imaginatie, stanga si dreapta sunt intersanjabile. Noi sau cei mai multi dintre noi, pentru a evita sociologia, nu am iesit in piata. Nu pentru ca am vrea ca lucrurile sa ramana cum sunt acum. Nici pentru ca suntem confortabili cu viata pe care o traim. Cei mai multi, iarasi, poate cei norocosi, au invatat cum sa isi duca traiul intr-un cerc stramt. De prieteni, filme, carti, cafenele, spatii. Asadar, nu ne este, nici noua, „bine”. Si totusi este a nu stiu cata zi de proteste stradale, iar noi stam acasa. Unul dintre noi, care imi este bun prieten, nu si-a epuizat stocul de filme stocate in computer. La ora 20.30, a apasat butonul play. Altul, pe care iarasi il cunosc, a iesit cu cativa amici sa bea o carafa (nu le mai numaram) cu vin. Si credeti-ma, nu sunt pasivi si nici resemnati. Pur si simplu nu li pare esential sa ceara „libertate”, cand stam cu libertatea in buzunar. Sau sa cedeze nevoia lor de reguli si de institutii intr-un vacarm in care e totuna legalizarea marijuanei, Rosia Montana, salvarea maidanezilor, intoarcerea regelui, marirea pensiilor. Nu ca toate cele de mai sus nu au dreptul lor, ci pentru ca nu sunt esentiale. Nu acum, cand mai avem putin si ratam momentul de-a ne face un proiect colectiv.

Singurul lucru care ne-ar scoate in piata este singurul care lipseste cu desavarsire de acolo: proiectul, in numele caruia…Daca, insa, intr-o seara, am iesi in strada, nimic nu ne-ar mai putea trimite acasa cu viitorul gol.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

One Response to in numele cui iesim in strada

  1. Filip says:

    In numele lui Dumnezeu si al Poporului !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: