Noi ai cui suntem, domn Iliescu? – teaser

Noi ai cui suntem, domn Iliescu? Chip ridat, voce umilă, privirea avidă de o confirmare a puterii. O bătrână cu mâini încă iuţi îl sfredeleşte cu ochii pe preşedintele de onoare al PSD. Nu aşteaptă un răspuns, deşi acesta vine simplu: ai PSD, mătuşă!.

Are statura celei ce ştie că smerenia este parte a unei negocieri care ţine de supravieţuire, iar gestul grăbit de a săruta mâna politicianului ajuns în cotidianul ei nu are nimic stingher. De altfel, nici Iliescu nu e stânjenit: mâna i se lasă ridicată spre buzele bătrânei, ca într-o binecuvântare păgână. În satul ce-şi poartă prin generaţii istoria, politica n-are nimic de-a face cu puterea, aşa cum şi-o închipuie şi proiectează oamenii. Politica se face acolo, la Bucureşti, între oameni care vorbesc unii cu ceilalţi, purtaţi de micile ecrane până în casele unde candela arde la fiecare cruce roşie din calendar, pe policioara unde muşcatele înfloresc şi mor în ritmul guvernelor din capitală. Puterea, în schimb, se naşte organic, capătă chipul binelui şi al răului, te lasă să te apropii de ea şi, din când în când, să-i săruţi mâna. Puterea îţi solicită adeziunea, îţi cere s-o asculţi, îţi traduce lumea în fragmente de viaţă, lasă impresia că-ţi dă şi ţie un rol care, oricât de minor, poate fi jucat. Politica are tehnică, puterea are chip. Nici nu mai contează ce culoare ideologică are guvernul, ce alianţe se fac în Parlament, cum se adună la final voturile mici cu voturile mari, când vine vorba de puterea aceasta pastorală, pe care o proiectează oamenii.

Chipul bătrânei nu se mişcă. Cu spatele aplecat, arcuindu-şi anii pe care şi-i socoteşte după numărul de copii plecaţi şi după animalele înlocuite de bătrâneţe, se îndepărtează de mulţimea în mijlocul căreia fostul preşedinte mai zăboveşte. Când o fi să voteze, o să-l caute pe listă, după desenul pe care-l recunoaşte, chiar dacă acum micile simboluri s-au multiplicat şi au început să semene între ele. Puţini ştiu să absoarbă nevoia oamenilor de a-l recunoaşte pe cel puternic, aşa cum face Ion Iliescu. Ceilalţi, mulţi şi zgomotoşi la televizor, trimit o dată la patru ani un teanc de scrisori de tipar, cu semnături caligrafiate, din care poştaşul dă fiecăruia din sat câte una. Oamenii de aici nu s-au schimbat în toţi anii aceştia de când tinerii pleacă peste hotare şi la marginea satului se înalţă case mari, cu cerdac de piatră şi robinete, de când învăţătorul şi preotul primesc dimineaţa ziarele la poartă, de când la alimentară se vând roşii încă din martie, cu pulpa roz şi gustul rece. Modelul politic s-a metamorfozat însă la fiecare patru ani, partidele au crescut şi descrescut, la fel şi alianţele dintre ele, promisiunile politice şi-au fabricat propriul ecou şi puţini oameni politici au ştiut cum să se mişte pe măsura timpului celor mulţi.

S-a vorbit într-un timp despre cele două Românii, fără a le da un nume. Intuitiv, pare pertinent să vorbeşti despre România urbană şi cea rurală, despre România modernă şi cea tradiţională, dacă nu ai nicio afecţiune sau scrupulozitate faţă de termeni.

România urbană din Bucureşti nu se reflectă, de pildă, în urbea Dorohiului sau a Aradului, iar la sate nu irumpe, organic, “tradiţia românească”. Avem, de bună seamă, o Românie inegală, discontinuă, în care urbanul şi ruralul coexistă la oraş şi în care modernitatea şi tradiţionalismul nu au destulă consistenţă pentru a se putea defini. Putem vorbi însă, în felul acesta disjunctiv, despre o Românie politică şi una cotidiană: politic, România apare dinamică, istorică; cotidian, România are o rutină care nu este cea a deciziilor politice. Discrepanţa se lasă surprinsă în momentul în care cele două registre se confruntă, adică în momentul electoral. Cu cât actul politic se vrea mai pragmatic, cu atât votul se încăpăţânează să se exercite afectiv, cu cât programele politice se tehnicizează, cu atât electoratul tinde să personalizeze puterea. Modelul politic s-a modificat mult înaintea celui cultural, astfel încât profilul politicianului se pliază doar la modul excepţional pe portretul ideal pe care i-l proiectează electoratul.

Dacă Ion Iliescu ar mai putea candida la preşedinţie, oamenii l-ar vota. E o teză mult vehiculată în presă sau în agora, înviată la toate alegerile şi pusă pe seama ştiinţei de a face politică a fostului preşedinte. Nu importă acum cât de validă este explicaţia, dacă Iliescu este printre puţinii cu viziune politică (termenii de corect/incorect, moral/imoral neaplicându-se aici), nici măcar dacă, structural, este charismatic în faţa mulţimii. În mod sigur, Ion Iliescu reprezintă un tipar de politician care s-a prezervat în rutina României cotidiene,un model politic care s-a schimbat la fel de lent ca modelul cultural al societăţii româneşti. Dacă în capitală alegerile pot fi lecturate ideologic, în cea mai mare parte a României alegerile rămân un moment în care oamenii simt că au privilegiul de confirma puterea.

“Noi cu cine suntem, domn Iliescu?”, întreabă bătrâna noastră, vrând să ştie nu ce ideologie sau politică apără Iliescu, ci care este puterea în care are şi ea un rol care, oricât de minor, poate fi jucat. Dacă ar fi fost un act dintr-o piesă de teatru, ar fi putut să se încheie retoric, cu o inversiune: “Dumneavoastră al cui sunteţi, domn Iliescu?” şi atunci votul ar fi putut fi unul politic, raţional, matur.
***
Am scris acest text acum mai bine de trei ani. Nu s-a schimbat nimic. Ion Iliescu vorbeşte, la televizor, despre Vaclav Havel. Dă sfaturi hidrologice. Ne asigură că, dacă Ponta nu se descurcă cu liberalii, vine el să poarte o discuţie bărbătească cu Crin Antonescu. Întinde, în continuare, mâna la sărutat.

*Si aici:

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: