Nici Havel, nici guvern. Doar balet

Ce mă supără cu adevărat la acest nou cabinet al României, cum îşi doreşte Victor Ponta să-l numim, sunt parantezele între care au închis politicile sociale şi economice. Până la finalul toamnei, dacă Parlamentul va legitima această formulă, vom avea un vid guvernamental. USL-ul a vrut să se păstreze pentru marea şi adevărata întâlnire cu puterea, fixată în ziua alegerilor legislative. Până atunci, social-democraţii îl vor asculta pe Ion Iliescu şi vor face balet.

 Sunt mulţi care îşi fac acum calcule. Virgulele sunt minuţios verificate, vremea paşilor greşiţi ori şovăielnici a trecut. Mai e puţin până la adevărata întoarcere la putere. Adrian Năstase a intrat într-o aşteptare vigilentă: până la toamnă, va ieşi basma curată din toate dosarele, iar cum memoria socială nu e doar iraţională, ci şi scurtă, îşi va continua periplul prin  istorie de acolo de unde a fost grosier întrerupt. Mircea Geoană s-a pus şi el în joc, îşi tatonează acum terenul în partidul care a fost, odată, nedrept cu el. Tăriceanu stă şi el la pândă: ştie prea bine că aventura de-a preşedintele de partid a lui Crin Antonescu o poate coti din moment în moment către drumuri netrecute pe hartă. Pentru o seară, domnul Voiculescu a uitat de prudenţă: şi-a permis o revenire rapidă pe tron, într-o ediţie de gală a Antenei 3. Liderii locali ai PSD sunt cei mai nerăbdători: au înţeles prea bine că trebuie, spre folosul lor, să stea în umbră până la toamnă, dar sunt cei mai necugetaţi. Păcatul lor e, deocamdată, mic: aroganţa. Cel mare vine din decembrie. Doar privirea vigilentă a lui Ion Iliescu le mai ponderează dorul de putere şi patima înţelegerilor.

 Uniunea Social-Liberală, cu accent pe jumătatea socială,  trimite mai întâi în luptă infanteria. Militar, strategia a fost verificată. Politic, e la prima testare. Social însă, este aprioric catastrofală. Chiar dacă totul a fost gândit ca o politică a cuminţeniei, chiar dacă acest provizoriu guvern USL îşi propune să ne supere cât mai puţin până la instaurarea celui adevărat, chiar dacă va fi, probabil, cel mai inofensiv cabinet marca PSD din istorie, istoria ne-a învăţat că până şi cei mai mici dintre noi sărim limita, când vine vorba de putere. Ministrul desemnat al Educaţiei, bunăoară, ştie prea bine că e din rangul doi şi că acesta e motivul pentru care a primit un portofoliu. I s-a explicat că nu are multe de făcut: trebuie doar să se lamenteze de situaţia din învăţământ, să facă un bilanţ superficial al erorilor înaintaşilor, să facă un contur al şcolii ideale. Are un singur hop de trecut, dar îl va trece cu discreţie: bacalaureatul. Chiar şi aşa, doamna ministru s-ar putea să-şi ia nasul la purtare şi să încerce un câştig din tot acest joc. Măcar să nu fi venit degeaba la putere, fie şi pentru câteva luni. Şi la Externe avem un ministru de jucărie. Dacă ar fi primit el educaţia, aşa cum s-ar fi cuvenit, Andrei Marga ar fi riscat strategia supravieţuirii până la alegeri. Aşa, la MAE nu are prea multe de spus, nu are cum să compromită partidul şi voturile. Problema e că politica externă este, deşi nu pare şi nu împarte salarii majorate, pensii sociale şi tichete de vacanţă, crucială pentru România. În diplomaţie, greşelile nu sunt doar neinspirate. Mai tânărul Ponta şi-a permis să îl evalueze pe preşedintele în exerciţiu al Franţei şi să-l numească bufon, dar dacă evaluarea i-ar fi aparţinut ministrului de Externe al României, consecinţele ar fi fost majore. În plus, Marga va trebui să lucreze cot la cot cu şeful statului şi să negocieze intrarea în spaţiul Schengen.

 

Nu ştiu ce e mai rău pentru România: amânarea pe care a primit-o de la Victor Ponta, până ce PSD şi compania se vor instaura din plin la putere sau joaca de-a guvernarea, cu infanteriştii aşteptând cavaleria. Dacă premierul desemnat, cel care vine să-l înlocuiască pe Mihai-Răzvan Ungureanu la şefia executivului, ne-ar fi luat în serios, ar fi meritat măcar atenţie la programul de guvernare pe care ni-l propune. Dar Victor Ponta a ales, neinspirat pentru „ţară”, să-l asculte pe Ion Iliescu şi să se eschiveze până în pânzele albe. Acelea care apar la orizont, prin noiembrie. Liderul PSD spunea, imediat după desemnare, că are multe de pierdut, mai ales că e la începutul carierei politice la nivel înalt. Cea mai mare pierdere i-o aduc însă greii din PSD, care nu-l lasă să se bucure de fotoliul de premier, amintindu-i constant că acolo a stat şi Năstase.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: