Care-i faza cu democraţia

Virtutea democraţiei este minoritatea. Nu vom găsi nici un demos în care toţi, la unison, să preţuiască sau, dimpotrivă, să conteste acelaşi lucru, cu unica rezervă ca lucrul asupra căruia planează disputa să nu fie buna-măsură a principiilor fundamentale. Libertatea, binele ca bine, reversul regulii de aur, care spune că nu-i poţi face celuilalt un rău pe care tu nu l-ai tolera pe propria piele, iată principiile. Atât de simplu este. Aşa se defineşte statul de drept. Şi nu are nici cea mai mică legătură cu Marea Adunare Naţională.

Altfel spus, majoritatea, oricare ar fi ea, poate să dicteze totul, mai puţin regulile jocului democratic. Poate trece, abroga, anula legi, cu unicul amendament de a respecta ordinea de drept şi binele ca perspectivă. E un lucru minor, care nu se negociază. În rest, majoritatea se poate juca oricât. Îşi poate sărbători momentul cum vrea ea. Ce te faci, însă, când nu-i este suficient? Când se aruncă hulpav asupra celor puţini? Când creşte, creşte, până în punctul în care se împiedică tocmai de principiile care o definesc ca majoritate? Când decide şi anunţă că tocmai ordinea de drept o deranjează? Aşa că o schimbă. Face o alta, paralelă şi în conformitate cu propriile porniri patologice şi în lipsa oricărei minorităţi. Atunci când dictezi o altă ordine de drept (numită şi ordine constituţională, de vreme ce Constituţia e legea supremă), dreptul tău discreţionar, se cheamă lovitură de stat. De obicei, loviturile de stat necesită o pregătire prealabilă, nu se fac chiar aşa, peste noapte. Trebuie să fii pregătit ca, atunci când reuşeşti să loveşti şi să răstorni ordinea constituţională, să pui altceva convenabil în loc. Lovitura de stat este mai subtilă şi mai complexă decât cea de palat. Şi mai parşivă, pentru că nu se aruncă doar asupra unui lider, ci asupra unei stări de fapt legitime. Acestea fiind spuse, cum altfel se numeşte atacul furibund al guvernului Uniunii Social-Liberale asupra Curţii Constituţionale? Merită amintit că, premergător acestui atac, am luat parte la deturnarea Institutului Cultural Român, înrobirea Televiziunii Publice, imixtiunea grosieră în justiţie.

Prim-ministrul României, de 22 de ani stat democratic, a anunţat, răspicat, că nu se supune Constituţiei. Puterea pe care o doreşte pentru sine şi partid este dincolo de legea fundamentală a ţării. Inacceptabil de grav în discursul premierului este nu atât sfidarea textului constituţional şi a instituţiei care veghează la respectarea acestuia, ci argumentul: Parlamentul, spune Victor Ponta, este singurul de care ascult, aceasta fiind instituţia supremă a statului. Marea Adunare Naţională nu are nevoie de Constituţie. Nici de echilibrul minorităţii. Nici de reguli de aur, pe faţă sau pe dos. La fel de inacceptabil de grave sunt instrumentele prin care duce la îndeplinire răsturnarea ordinii de drept: denunţă toate instituţiile care îi sunt potrivnice, anatemizează orice reprezentarea a ordinii constitituţionale şi scoate din joc orice minoritate.

Aceasta este o lovitură de stat. Există în manuale, există în istoria recentă a României. Lipseşte, însă, din memoria socială. ICR-ul, TVR-ul, trădările din Parlament, justiţia au fost o pregătire. Iar scopul nu pare a fi (doar) doborârea liderului de la palat, dar asta-i o cu totul altă poveste. Păcat, nu-i aşa? Victor Ponta a avut toate şansele din lume să aibă şi puterea, şi democraţia.

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: