Din ura fata de toti zeii. Sergiu Nicolaescu si bunul colectiv

Una dintre cele mai agresive politici a dictaturii comuniste in Romania, oricat am oculta, in sondaje de opinie, istoria, a fost cea a ingurgitarii spatiilor intime ale fiecaruia. Asa se explica razboiul purtat cu focarele de religie ori de cultura, desfiintarea manastirilor, aruncarea in temnita a calugarilor si scriitorilor. Religia, mai explicit decat cultura, muta viata cotidiana intr-un spatiu alternativ lipsit de zgomot, care purcedea in subsidiar, fara ca macar sa atinga ordinea sociala din afara. Ori tocmai asta era problema: instrumentele politice nu aveau cum sa actioneze asupra acestui spatiu tacut, ermetic, lipsit de logica binelui si raului din cetate. Dictatura nu facea parte, din capul locului, din ecuatia rugaciunii. Dictatura nu incapea in registrul intimitatii. Oricati agenti, oricati turnatori, oricate puscarii ar fi construit, spatiul intim al fiecarei vieti ii era inaccesibil. Nu avea usi cu deschidere inauntru.

Cea mai parsiva tehnica a comunismului a fost tocmai aceasta: uzurparea intimitatii. La cota maxima, aceasta uzurpare inseamna ca fiecare dintre noi era un bun nu doar al regimului totalitar, ci al tuturor. Un bun colectiv. Cu totul altul decat bunul public din ordinea democratica. Psihologic, explicatia rezida in acel complex al lui Dumnezeu caruia i se dedau indivizii inghititi de multime. Etapa finala a comunismului se implineste inca acum, sub ochii nostri: multimea devine, ea insasi, prin mimetism, regim totalitar. Sta hulpava in strada, impingand de la spate sinucigasul care, pe buza prapastiei, se razgandeste in fata mortii si ar vrea sa se intoarca.

Sergiu Nicolaescu a devenit, in perfecta logica dictatoriala pe care, la urma urmei, a servit-o, un bun colectiv. Sa ne intoarcem la binele/bunul public, numit de teoria politica si interes general. Acesta din urma nu e o insumare a fiecarui bine individual, nu e o colectie de interese ale fiecaruia, o avere stransa de la toti si din care fiecare serveste, dupa nevoi, o felie mai lacoma sau mai modesta. Nu!, bunul/binele public e o intersectie care da seama de inversul regulii de aur: nu fa altuia ce nu vrei sa ti se faca tie. Altfel spus, intinde-te cat vrei, urmareste-ti interesul propriu pana in punctul in care binele propriu face rau unui altuia. Aceasta e limita. Bunul colectiv, insa, asa cum a fost el gandit in comunism si, iata, asumat de multime, este acela aritmetic, definit printr-o relatie perfida de apartenenta. Bunul colectiv apartine tuturor. Si, cum orice cantitate este limitata, ne spune universul, in el incap si lucrurile fara materie, care nu iti stapanesc foamea fizica, ci cea psihologica, de putere si de Dumnezeu. Un astfel de bun este Sergiu Nicolaescu. Priviti multimea hulpava adunata la sicriul sau, intr-un ritual de necrofagie pura. Asteapta sa isi ia, fiecare dupa lacomie, o bucata din bunul tuturor.

Comunismul a reusit cum nu ar fi trebuit sa reuseasca. A esuat economic. A pierdut politic. Si-a luat, insa, o revansa imensa la scare istoriei: a castigat societatea. Pentru ca, din pacate, multimea care tipa infometata, in cadentele urletelor televiziunilor la fel de lacome, este ceea ce a ramas din societatea romaneasca, abrutizata in jumatate de secol de uzurpare a tuturor zeilor, pentru a aseza in locul lor individul colectiv. Teza de licenta a lui Marx, de altfel, se deschide cu vorbele lui Prometeu, „ii urasc pe toti zeii”.

 

Anunțuri

Despre kairost
pentru ca alt nume decat καιρός/ kairos nu imi venea in intampinare, am adaugat un -t final, pentru a avea, astfel, existenta virtuala (Magda Gradinaru).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: