Dan Perjovschi: România e pixelată rău şi sunt nu două, ci zeci de Românii. Protestul biberoanelor e bun, pentru că e despre cei care vor să rămână

Harta României nu e jumătate albastră (progres) şi jumătate roşie (regres) – această împărţire e brutală şi nedreaptă, pentru că, de fapt, harta României e ”pixelată rău şi ai nuanţe de roşu şi intensităţi de albastru şi poti avea puncte de-o culoare în mijlocul altei culori”, „e împărţită nu în două, ci în câteva zeci de Românii”, spune artistul Dan Perjovschi. ”La ţară se trăieşte prost, mai puţin la Viscri, nu? Roşia Montană a anihilat clivajul, pentru că orăşenii au iesit la protest pentru ţăranii şi minerii din vârful muntelui… dar nu era Năstase pe fază să remarce asta”, adaugă Perjovschi, într-un interviu publicat la începutul protestelor pe News.ro: ”protestul biberoanelor (n.r. protestul copiilor) este bun, tocmai că-i despre cei care vor sa rămână”.

Fotografia îi aparține lui Dan Perjovschi.

Magda Grădinaru: Protestele au început ca reacţie de blam, puternică, la tentativa guvernului condus de Sorin Grindeanu de a modifica, peste noapte, prin Ordonanţă de Urgenţă, legislaţia penală. Justiţia este o temă destul de abstractă. Cum a devenit ea, iată, una dintre temele prioritare de pe agenda societăţii?

Dan Perjovschi: Lumea a ieşit imediat din cauza aroganţei (noi am câştigat alegerile, facem ce vrem când vrem, cum vrem). După aia am devenit toţi experţi în legislaţie şi Justiţie. Dar ai deptate: protestul de acum e diferit; dacă precedentele puteau fi localizate – Roşia Montana, Colectiv – acum avem #rezist care este general, despre democraţie, societate, guvernare.

Reporter: Cum vă explicaţi gestul guvernului de a insista cu o măsură considerată abuzivă nu atât de protestatari, cât mai ales de instituţiile din justiţie care ar fi urmat săaplice,de fapt, modificările aduse Codurilor penal şi de Procedură Penală?(DNA, Procurorul General, DIICOT, CSM au avut aceeaşi reacţie critică şi totuşi guvernul a adoptat Ordonanţa care ar fi dus, în interpretarea acestor instituţii, la o dezincriminare parţială a faptelor de corupţie).

Dan Perjovschi: La adăpostul unor urgenţe reale (îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie,  cerută de EU sau clarificarea „abuzului în serviciu” cerut de Curtea Constituţională), Guvernul a vrut să treacă doi elefanţi care scăpau din puşcării sau din procese granguri ai clasei politce. Ce este nasol e că nu avem date reale şi credibile – nimic din ce vine de la putere nu este de încredere – nu ştim exact ce înseamnă supaaglomerare în închisori – unele rapoarte arată unele dintre penitenciare la plus 140 şi altele la jumătate din ocupare, nu ştim comparativ cu alte ţări care este situaţia, ni se spune de la putere că unele ţări  nu incriminează deloc abuzul funcţionarilor publici,  rapoartele independente contrazic asta şi spun că ţări puternice ca Franţa, Germania sau Spania au în legislaţie aşa ceva etc.

Guvernul s-a făcut că cere avize, cele de la CSM trebuiau să sosească după ce ordonanţa a fost dată, „consultarea publică” de la Ministerul Justiţiei a fost o glumă tristă, la fel ca şi cele douăzeci de minute pentru confirmarea miniştrilor.

Toate astea au scos lumea din minţi. Mai ales „altă întrebare”.

Reporter: În cele din urmă, guvernul a decis abrogarea Ordonanţei de Urgenţă numărul 13. În motivarea Ordonanţei cu numărul 14, cea care abrogă aşadar OUG 13, se vorbeşte despre presiunea străzii şi despre criticile care vin dinspre protestatari.Nu ni se livrează, aşadar, argumente juridice. După abrogare, protestele au continuat. A survenit şi demisia, nu demiterea, ministrului responsabil, Florin Iordache. În declaraţiile acestuia, nu s-a pus niciodată problema altei erori în afara celei de comunicare. Ce să înţelegem de aici?

Dan Perjovschi: Motivarea Ordonanţei ţine de literatură, nu de juridic. E la fel de penibilă ca şi datul din colţ în colţ. Marii bărbaţi politici de la noi au în momente grele nişte apucături de pui de găină, unu-şi trage-un glonţ în fular, altul lansează teorile conspiraţiei pe Facebook, ăsta îşi dă demisia aşa la scârba cu argumentele eroului nedreptăţit de soartă. Penibil.

Protestele continuă atât timp cât Guvernul nu asumă integral tâmpenia făcută. Chestia cu dăm o sută unora şi o sută altora să tacă şi pe urma zbang venim cu legi dubioase nu mai ţine. Ideea că dai 50% mai mult la salariu numai actorilor şi prin asta cumperi „mutrele” cu priză la public e ridicolă şi periculoasă (divizează zona creativă şi produce injustitţie). După cum s-a vazut şi monştrii sacri (Rebengiuc) şi noile staruri (Tudor Chirila) au mers în Piaţă. E un simplu calcul, PSD a câştigat 50 la sută din 40 la sută.

Reporter: De ce continuă protestele, după abrogarea OUG 13? Care este miza lor?

Dan Perjovschi: Lumea vrea ca acest guvern să-şi asume eroarea, să-şi înghită aroganţa, să-şi dea deminia. Lumea mai vrea ca următorul guvern PSD să realizeze că trebuie să guverneze transparent şi fără agende ascunse. Lumea mai vrea ca Dragnea să facă un pas în spate.

Reporter: Există o cultură deja a acestor proteste: mesajele scrise pe pancarte sau scandate, proiecţiile pe clădiri, versuri şi chiar melodii compuse special. Este ea, în acelaşi timp, expresia unei noi generaţii a României postdecembriste?

Dan Perjovschi: De la „Salvăm Roşia Montana” încoace, da. E o mare creativitate vizuală şi conceptuală pe pancarte şi mesaje. Daa la fel e şi la WomanMarch în Statele Unite. E ceva contemporan în epoca social media şi I-phone: strada ţine pasul în timp real cu evenimentele din jurul ei.

Reporter: Ca simbolistică, poate Piaţa Victoriei să înlocuiască Piaţa Universităţii?

Dan Perjovschi: Nu ştiu. Salvăm Roşia Montana a introdus cavaleria de biciclete şi #Rezist armata de cărucioare. Piaţa Universităţii era gri (aşa erau pozele alb negru, dar şi ţoalele oamenilor) pieţele de acum sunt foarte colorate. Cred că fiecare Piaţă îşi are „persona” ei. Mie în calitate de cetăţean mi s-ar părea mişo ca în fiecare duminică aceste pieţe să fie ocupate de civism. Protestul biberoanelor este bun tocmai că-i despre cei care vor sa rămână. Despre generaţii care vor să se simte libere şirespectate în ţara lor.

Reporter: S-a făcut această paralelă, se face mereu, de altfel, cu 1990. Cum vedeţi această oglindire? Care sunt asemănarile, diferenţele? Putem vorbi despre o revanşă a lui 1990?

Dan Perjovschi: Piaţa Universităţii a durat trei luni şi s-a încheiat cu un barbarism care ne-a scos din civilitate şi din care ne-am revenit greu. #Rezist are cât? Trei săptămâni şi ne-a pus pe coperţile tuturor ziarelor şi ne-a băgat iîn prime time-ul  tuturor televiziunilor. Toată planeta aşteaptă veşti bune şi iată că au venit de la Bucureşti, Călăraşi, Bistriţa, Galaţi, Sibiu, Rădăuţi Călan , Arad, Cluj, Mediaş….etc

Nu putem compara lucrurile. Acum protestele sunt globale şi au şi Al Jazeera şi CNN în mijlocul lor.

FOTO: Dan Perjovschi
FOTO: Dan Perjovschi

Reporter: După o perioadă în care protestele din Piaţa Victoriei au devenit din ce în ce mai puternice, a început un fel de contra-manifestaţie în faţa Palatului Cotroceni. Spun contra-manifestaţie pentru că mesajele de acolo sunt antagonice celor care cer demisia guvernului. În acest context, se vorbeşte despre clivajul social, despre contrapunerea a două generaţii, despre părinţi versus copii. Cât de validă este această teză a clivajului social, îmbrăţişată de discursul PSD, despre care vorbea un alt fost lider al partidului, Adrian Năstase?

Dan Perjovschi: E ca harta aia a României după alegeri: albastră (progres) şi roşie (regres). Împărţirea e brutală şi nedreaptă. În realitate harta României e pixelată rău şi ai nunţe de roşu şi intensităţi de albastru şi poţi avea puncte de-o culoare în mijlocul altei culori. E împărţită nu în două, ci în câteva zeci de Românii. Teza clivajului e veche şi are chestii reale (ca şi harta de care vorbeam) , dar e în acelaşi timp redundantă.  La  ţară se trăieşte prost, mai puţin la Viscri, nu? Uite, Roşia Montana a anihilat clivajul, pentru că orăşenii au ieşit la protest pentru ţăranii şi minerii din vârful muntelui…dar nu era Năstase pe fază să remarce asta. Sa revenim la Cotoceni şi la Piaţa Victoriei. Unii cu ura, alţii cu umorul. Asta-i graniţa cea mai radicală: unii infectaţi cu disperare şi posibil aduşi cu tabelul,  care ţipă pentru pensia lor, alţii veniţi benevol care vor binele societăţii în general (şi care n-au nici-o treabă cu pensia celorlalţi).

Pe mine m-au îngrijorat pancartele xenofobe şi instigatoare la conflict etnic afişate cu tupeu la Cotroceni de cineva care părea activist PSD: „Du-te-n ţara ta, Hitler!”, acestea sunt afirmaţii penale şi profund neliniştitoare. Dacă vin de la oameni e rău, dacă vin de la activişti de partid e şi mai râu…

E la fel de inadmisibil să ironizăm sau să negăm dreptul acelor oameni să-şi spună păsurile. E inadmisibil să le ironizăm dantura sau caligrafia.

Reporter: Preşedintele Klaus Iohannis a încercat să poarte un dialog un protestatarii de la Cotroceni. Guvernul, în schimb, nu a avut niciun mesaj la dialog pentru protestatarii din Piaţa Victoriei. Cum vă explicaţi?

Dan Perjovschi: Da. Din secvenţele Tv se vede încercarea şi imposibilitatea dialogului. Poate trebuia pregătit mai bine momentul…. habar nu am cum. Habar  nu am dacă este posibil să vorbeşti cu cineva injectat cu ură.

La Victoriei e mai mare jalea, guvernul pe uşa din dos… Da, e o lipsă de curaj, de democraţie şi de guvernare să ignori atâtea zile oamenii care-ţi strigă sub fereastră Dar aţi văzut: una zicem la Buxelles şi alta nu zicem la Bucureşti.

Reporter: Imediat după abrogare, prima reacţie a multora a fost să caute capcanele, pe fondul unei neîncrederi critice în guvernanţi. Se poate guverna fără această încredere? Cât de importantă este încrederea în guvernanţi?

Dan Perjovschi: Încrederea s-a dus. Şi s-a dus de mult, nu de la guvernul ăsta. Echipa Cioloş a mai restarurat din ea, că erau urbani şi ne-aroganţi, dar n-au avut spate politic şi au fost demonizaţi din toate părţile,  inclusiv din zonele tehnocrate care n-au ajuns la putere. Da, guvernaţii nu au încredere în guvernanţi.

Reporter: Cum putem avea garanţia că un eventual abuz de putere nu se va mai petrece? E realist şi funcţional să începem cu toţii să învăţăm jargonul juridic şi să monitorizăm Ordinea de zi pentru şedinţele guvernului şi ale Parlamentului?

Dan Perjovschi: Nu avem. Dar trebuie să ne implicăm, să monitorizăm şi să reacţionăm. Opoziţia trebuie să-şi facă guvern din umbră şi să stea cu ochii pe fiecare dosar sensibil.

Reporter: Protestele din România ultimelor săptămâni au un efect secundar interesant în Europa: lectura lor se face în cheia redobândirii încrederii în democraţie într-o Europă afectată de Brexit, de situaţia Ungariei conduse de Viktor Orban, de spectrul lui Putin. Credeţi că România poate da tonul unei mişcări europene sau este o interpretare mai degrabă generoasă?

Dan Perjovschi: Deja a dat. Luminile de celular au luminat toată Europa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s