Visul american al președintelui Trump versus Donald Trump în visul american – vorbesc Amos Oz, H. Jacobson, Lucian Boia, Andrew Solomon

Nu a existat niciun moment mai bun decât cel de acum, pentru a trăi visul american, spune președintele american Donald Trump în discursul despre starea națiunii.  Dar care e visul american și ce au votat americanii, votându-l pe Trump. Timp de un an, această întrebare a apărut în conversațiile pe care le-am avut cu Andrew Solomon, Lucian Boia, Amos Oz, Howard Jacobson, Aris Fioretos. Cel mai neînduplecat dintre toți în a da o notă optimistă mandatului lui Trump este Jacobson: ”Acest om este profund prost, unul dintre cei mai proşti oameni, nu doar preşedinţi. Este foarte, foarte prost./../ Nu are limbaj”. Amos Oz vede în alegerea lui Trump o mutare de paradigmă: noul lider al lumii libere a devenit Angela Merkel.  Aris Fioretos îi dă dreptate, dar temperează orizontul de așteptare a unei schimbări: ”Trump pare să fie imun la orice, inclusiv la bun simţ. Însă şi dacă ar demisiona, să spunem, pe motiv că nu mai are suficient timp pentru golf sau că e prea mult de lucru faţă de cum credea el, l-am avea atunci pe Mike Pence, actualul vicepreşedinte. Un politician ceva mai tradiţional, e drept, dar cu nişte concepţii absolut îngrozitoare. Iar dacă şi acesta ar demisiona, cei ce urmează ar fi exact la fel. Aşa că opţiunile acolo par a fi foarte limitate. Mi-e teamă că va trebui să aşteptăm următoarele alegeri.”

Potrivit obiceiului, îi pun în dialog, fără a interveni pe text și fără descrieri intermediare. Didascaliile vă aparțin:)

Lucian Boia: Acum toţi ştim de ce lucrurile s-au petrecut cum s-au petrecut. Aş fi vrut să îi aud pe unii ieri spunându-mi asta, că Donald Trump va câştiga şi de ce. Acum, că s-a întâmplat, bineînţes că vor veni sociologii, politologii, istoricii peste câtva timp şi vor explica. Teza mea asta e, că nu putem intui viitorul. E paradoxal, istoria e făcută de oameni, nu de extratereştri, dar oamenii nu au controlul asupra istoriei. Sunt atâtea elemente care se amestecă în fel şi chip, e şi teoria lebedei negre, a elementelor ieşite din comun.

  • Este Donald  Trump o lebădă neagră?

Lucian Boia: În cartea asta arăt că nici lebedele albe nu sunt chiar atât de inocente. Până la urmă, istoria e făcută din atâtea elemente, încât e o reacţie prea complicată ca să-ţi poţi da seama încotro vor merge lucrurile.  Cauzalitatea istoricilor este mult limitată faţă de cauzalitatea reală. Cel mai bun laborator pentru a studia imprevizibilitatea istoriei este chiar istoria care se petrece sub ochii noştri, de la o zi la alta.

Aris Fioretos: America lui Trump pare a încerca să se elibereze de toate responsabilităţile. Prin contrast, Angela Merkel este unul dintre cei mai importanţi lideri politici, un politician al paşilor mărunţi, care niciodată nu acţionează impulsiv. Statele Unite mi se par acum o ţară foarte divizată. Odinioară mai exista loc de dialog între democraţi şi republicani, dar din anii ‘90, odată cu dezvoltatea televiziunilor, apariţia internetului şi a social media, ţara a devenit puternic polarizată. Trump este rezultatul acestei polarizări. Nu sunt fanul lui Hillary Clinton, de asemenea foarte legată de lumea marilor finanţe şi a marilor companii, dar mi se pare evident că ar fi fost o soluţie mai bună. Trump pare să fie imun la orice, inclusiv la bun simţ. Însă şi dacă ar demisiona, să spunem, pe motiv că nu mai are suficient timp pentru golf sau că e prea mult de lucru faţă de cum credea el, l-am avea atunci pe Mike Pence, actualul vicepreşedinte. Un politician ceva mai tradiţional, e drept, dar cu nişte concepţii absolut îngrozitoare. Iar dacă şi acesta ar demisiona, cei ce urmează ar fi exact la fel. Aşa că opţiunile acolo par a fi foarte limitate. Mi-e teamă că va trebui să aşteptăm următoarele alegeri.

Andrew Solomon: Anticipez că Donald Trump va face tot ce poate pentru a submina acest mecanism de ”check and balances”, deteriorându-l poate permanent. Acest fapt este pentru America cam ce a fost venirea la putere a lui Putin în Rusia. Libertăţile şi egalitatea despre care credeam că au ajuns deja la maturitate în societatea noastră sunt, de fapt, pe moarte.

M.G.: Încă o întrebare, revenind la alegerile din SUA. După ce aţi aflat rezultatele alegerilor, aţi scris o scrisoare adresată cancelarului german Angela Merkel. Dacă nu sunt prea indiscretă: ce i-aţi scris?

Amos Oz: I-am transmis un mesaj, nu o scrisoare. I-am spus că, începând cu a doua zi de după alegerile din America, adică imediat după 9 noiembrie 2016,  eu o consider pe Angela Merkel liderul lumii libere. Nu al lumii occidentale, acesta fiind preşedintele SUA, ci al lumii libere. Dacă va gândiţi puţin, e de-a dreptul uimitor: la 100 de ani de la Imperiul Prusac, cu militarismul german şi cu aristocraţia militară germană, şi la 80 de ani după Hitler, liderul lumii libere este un cancelar german, care este şi o femeie. Cine şi-ar fi putut imagina? Este mai fantastic decât imaginaţia celui mai fantezist scriitor. Şi poate asta ar fi o bună concluzie a discuţiei noastre: istoria nu s-a terminat încă. Multe lucruri suprinzătoare se mai pot întâmpla. Lucruri bune şi lucruri rele. Unele dincolo de orice imaginaţie. Acum 100 de ani, pe timpul împaratului german Wilhelm sau acum 80 de ani, în vremea lui Adolf Hitler, dacă ar fi spus cineva că un cancelar german va deveni într-o zi liderul lumii libere şi democratice, probabil ar fi fost internat într-un azil de nebuni. Şi iată, aceasta este acum realitatea!

Howard Jacobson: Nu am cum să mă răzgândesc. Cum ar putea cineva să se răzgândească în această privinţă? Acest om este profund prost, unul dintre cei mai proşti oameni, nu doar preşedinţi. Este foarte, foarte prost. Nu are niciun interes, nu citeşte, îl interesează doar banii, dar nu face nimic notabil cu ei. Nu şi-a investit banii în cauze nobile, deşi America are multe exemple de oameni la fel bogaţi şi de vulgari care fac asta, donează unor fundaţii sau finanţează spitale. Acest om construieşte cazinouri, îi plac femeile de la concursurile de frumuseţe, nu ştie suficiente cuvinte pentru a ţine un discurs. Asta m-a fascinat în mod deosebit: nu are limbaj. E un om fără limbaj. Dar iată că oamenii au fost atraşi de el, nu pentru că ar fi văzut ceva pozitiv la el, ci dimpotrivă, au considerat că toate aceste lucruri sunt un fel de virtuţi: lipsa limbajului e o virtute, ignoranţa e o virtute. Deci, lucrul cel mai îngrozitor e că trăim într-o lume în care cei needucaţi se întorc împotriva celor educaţi. Ignoranţii contra celor care preţuiesc cunoaşterea. Trump a adus cu el însuşi ideea urii faţă de cunoştere.

Trump în toate întâlnirile sale de campanie îşi bătea joc de intelectuali, îmi amintesc cum a spus, şi l-am citat exact în ”Pussy”: ”Îi iubesc pe cei ce needucaţi. Îi iubesc tocmai pentru lipsa lor de educaţie”. Problema pe care am avut-o scriind ”Pussy” a fost cum oare să spun eu povestea unui om care nici nu ştie să vorbească. Cartea poate fi privită ca o carte despre limbaj, toate problemele cu Trump pleacă de aici. E o mare problemă ca un om să nu ştie suficiente cuvinte. Noi, ceilalţi, când nu ştim să exprimăm ceva, ne apucăm să căutăm un cuvânt. L-aţi vazut vreodată pe Trump având vreo dificultate, cautându-şi cuvintele? Nu, pentru că nu simte această nevoie. Oricum nu simte prea multe lucruri, nu are nevoie de idei noi, de opinii diferite, ba chiar respinge această posibilitate, deci nu are nevoie de cuvinte noi. Lui i se plac propoziţiile scurte, a ales Twitter-ul pentru că i se potriveşte perfect, cu limita lui de cuvinte. Plus că poţi reitera la nesfârşit aceleaşi idei, iar în campanie oamenii ajungeau să le rostească precum nişte incantaţii. ”Bagaţi-o la zdup!”, “Construiţi un zid!” Misiunea lui Donald Trump este să-i facă pe americani să gândească mai puţin, iar acesta e un lucru îngrozitor. De altminteri ceva similar a fost si cu Brexitul. Vedeţi cum toate aceste mişcări populiste au ca obictiv să facă lucrurile mai mici. Să facem o lume mai mică, a noastră, să avem gânduri mai simple, să folosim cuvinte mai puţine. Iar un vocabular sărac nu îţi mai permite să scapi din lumea prejudecăţilor. De asta este atât de important limbajul, pentru a scăpa de obsesii şi de prejudecăti. Iată, Shakespeare vrea să nu rămânem cu prejudecăţi despre Shylock, şi face asta printr-un limbaj care se deschide, prin cuvinte care ne fac să simţim şi să vedem lucruri ce altminteri ne-ar scăpa.

Andrew Solomon: Anticipez că Donald Trump va face tot ce poate pentru a submina acest mecanism de ”check and balances”, deteriorându-l poate permanent. Acest fapt este pentru America cam ce a fost venirea la putere a lui Putin în Rusia. Libertăţile şi egalitatea despre care credeam că au ajuns deja la maturitate în societatea noastră sunt, de fapt, pe moarte.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s