România 100 – Lucian Boia și Oliver Jens Schmitt, o punere în dialog

oliverRomânia face 100 de ani. Sunt însă aniversări la care îți este rușine să te duci, pentru că nu ți-ai luat ragazul de dinainte, acela de a găsi cel mai bun cadou, potrivit nu ție, ci aniversatului. De ziua României, mulți se înghesuie să stea în capul mesei, să îi confiște sărbătoarea. Am vorbit cu Lucian Boia și Oliver Jens Schmitt despre miracolul României care a rămas în picioare 100 de ani.

Lucian Boia: E de sărbătorit faptul că, la 100 de ani de la crearea României Mari, România este o ţară care a fost validată de istorie. Proiectul ideal a devenit o realitate. Pe de altă parte, dacă am avut acest succes naţional, să nu ne închipuim că altceva în afară de tirade naţionale nu ar mai fi de făcut. Până la urmă, lucrurile depind de ce se întâmplă în cadrul mai larg european decât de istoria noastră specific românească. România face parte din Europa, face parte din NATO, asta e foarte bine. Mă gândesc cu groază ce ar fi fost dacă nu am fi fost în Europa, cam cum ar fi arătat România. Unii se simt frustraţi, se simt jigniţi de faptul că ambasadorii occidentali intervin prea direct în treburile româneşti, dar dacă nu ar interveni occidentalii, am fi la cheremul minunatei noastre clase politice. Mulţumesc, nu, îi prefer pe occidentali ! În rest, nu există niciun pericol în sensul destrămării României.

M.G. : Ce a avut România în plus sau ce a făcut bine, de a reuşit să îşi prezerve această unitate ?

Lucian Boia : Sigur, este limba, care nu e suficientă, dar reprezintă totuşi un element de unitate. Limba română, într-adevăr, e o limbă care a avut dintotdeauna un grad pronunţat de unitate. A contat religia. Marea majoritate a românilor este ortodoxă, sigur, apare şi Biserica Greco-Catolică la un moment dat, dar care păstrează în aspectul exterior, în modul în care se adresează oamenilor, păstrează câte ceva din ortodoxie, alături de dogma catolică. Asta i-a ajutat foarte mult şi pe românii transilvăneni, să se opună încercărilor de maghiarizare, fiindcă nu aparţineau, ungurii şi românii, aceloraşi biserici: ungurii erau, şi sunt, fie romano-catolici, fie reformaţi, iar românii din Transilvania erau ortodocşi, respectiv greco-catolici. Românii au rezistat bine din mai multe motive, şi faptul că erau o populaţie predominant rurală, iar maghiarizarea s-a petrecut în oraşe, într-o mai mare măsură. Germanii au rezistat foarte slab la maghiarizare, exceptându-i pe saşi, ei îşi aveau civilizaţia lor, viaţa lor, cetăţile lor. Ceilalţi germani şi germanii din Ungaria, pentru că Ungaria era presărată peste tot cu germani, şi Budapesta a început prin a fi un oraş predominant german, nu au rezistat şi a mers departe maghiarizarea. Românii s-au lăsat mai greu sau într-o foarte mică măsură şi a contat, cu siguranţă, şi Biserica, în chestiunea asta. Eu sunt destul de sceptic când e vorba despre interpretarea istoriei. Noi venim cu tot felul de argumente, explicăm de ce lucrurile s-au petrecut aşa sau altfel, dar ne stoarcem mintea ca să scoatem nişte explicaţii. Până la urmă, acesta e faptul, că naţiunea română s-a dovedit a fi bine sudată. Au dispărut din zona aceasta a noastră şi Iugoslavia, şi Cehoslovacia, dar România a rămas şi mie mi se pare extraordinar de penibil cum sunt unii, inclusiv unii istorici, nu vreau să dau nume, care văd unitate peste tot în trecut: dacii au fost o naţiune unitară, Mihai Viteazu a visat unitate şi iar unitate, a existat o naţiune medievală. A propos de capacitatea noastră de a dialoga cu istoricii din lumea occidentală: dacă mergi în Occident cu ideea de naţiune medievală nu te înţelege nimeni sau ar rezulta că noi suntem singurii care am trecut prin aşa ceva. Aceleaşi persoane care fac atâta caz de unitate, mai curând fictivă, din urmă cu nu ştiu câte secole, trag semnalul de alarmă cu ce s-ar întâmpla astăzi în România: România e pe cale de a se dezmembra, spun ele. Inversează lucrurile acum, când suntem cu adevărat uniţi şi avem conştiinţa naţiunii române, după ei pericolul e în momentul de faţă. Ar fi fost mai uniţi, aşadar, dacii din vremea lui Burebista, decât românii de astăzi. Asta e o aiureală.

 

M.G.: Şi în regiunea asta a Balcanilor, România este cea care a rezistat, iată, împlinim un secol.

Oliver Jens Schmitt: Da, asta este întrebarea esenţială pentru analiza istoriei româneşti în secolul al XX-lea: de ce România este singurul stat care a supravieţuit tuturor dezvoltărilor politice, mai ales prin comparaţie cu Iugoslavia, Cehoslovacia şi cu Polonia, care a pierdut teritorii uriaşe după război. E o întrebare importantă şi sper ca dezbaterile care vor începe anul viitor să o cuprindă.

M.G.: Cum aţi răspunde dumneavoastră la această întrebare?

Oliver Jens Schmitt: Asta este o întrebare mare. Ca istoric, cred că trebuie să fiu atent, pentru că trebuie să studiem anumite mecanisme despre care ştim foarte puţin. De pildă, nu avem niciun studiu despre sistemul adminsitrativ şi despre personalul administrativ în perioada interbelică. România a moştenit un sistem administrativ maghiar, un sistem administrativ austriac, un sistem administrativ rus, cu administratorii şi funcţionarii respectivi. Până acum, Bogdan Murgescu a publicat o carte minunată despre Curtea de Conturi şi este, din câte ştiu, una dintre foarte puţinele monografii ale unei instituţii de stat de care dispunem. De astfel de studii este nevoie, pentru a înţelege care au fost într-adevăr mecanismele.

România Mare a fost un mare experiment de integrare administrativă, monetară, în ceea ce priveşte sistemele de transport, de învăţământ. Până acum s-a crezut că rezultatul este evident, crearea naţiunii, dar naţiunea română, în sensul unei identităţi omogenizate şi nivelate este mai degrabă produsul dictaturii comuniste. În ceea ce priveşte perioada interbelică, statul nu a vrut şi nu era în stare să impuna o omogenizare completă. Politica faţă de minorităţi din perioada comunistă oglindeşte şi destul de bine concepţia legionarilor despre minorităţi: minorităţile nu există.

Să fiu sincer, nu vă pot da un răspuns, dar cred că o astfel de întrebare poate să stârnească o dezbatere, dar una bazată pe studii.

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s